În Egipt nu prea mi-am dorit să ajung. Nu aș putea să spun de ce l-am evitat atâția ani, poate pentru faptul că mi s-a părut a fi la îndemână sau poate pentru faptul că încerc să evit locurile aglomerate și comerciale.
Un lucru este cert, Egiptul s-a aflat dintotdeauna la coada listei mele.
Însă prin iarnă, gândindu-mă la următoarea vacanță, am realizat că parcă nu mai am răbdare până la vară. Și-mi era tare dor de vară și de soare. Așa că am început să analizez ce variante aș avea să ajung la soare fără să mai zbor atât și fără cheltuieli prea mari. Și așa am ajuns la Egipt, după ce am eliminat Cipru și Malta, alte două candidate.
Au câștigat piramidele. A sosit timpul să văd măreția apusă a egiptenilor.
Am știut de la bun inceput că vom merge prin agenție în Egipt, după tot ce s-a întâmplat în trecut aici, mi se pare un pic mai sigură varianta aceasta în sensul că nu voiam să orbecăim prin această țară cu infracționalitate crescută dacă ar fi să ne luăm după presa din România. În plus, pentru Egipt nu există zboruri directe din România și ar fi însemnat să pierdem mult mai multe ore pe drum. Prin agenție zbori cu charterul și în 3 ore ai ajuns.
Agenția aleasă a fost Dertour, a durat ceva până să mă hotărăsc după ce am citit opiniile turiștilor despre agenții. Niciuna nu este perfectă.
A doua alegere a fost locația. Hurghada sau Sharm el Sheikh?
Sharm El Sheikh este un oras dezvoltat special pentru turisti. Acesta a fost ridicat pe locurile unui mic sat pescaresc, ocupat de beduini care au fost expropriați și nevoiți să se mute in desert. Pe terenurile acestora s-a ridicat localitatea.
Hurghada a fost un mic sat pescaresc in jurul caruia industria turistică a luat o mare amploare dupa anii 1980. Însă aici băștinașii nu au mai fost expropriați ci au ramas pe locurile lor, localitatea dezvoltându-se în jurul vechiului sat. Aici poți lua contact cu vechiul Egipt, adevarata viata egipteană.
În plus Hurghada este poziționată ceva mai aproape de Cairo și de Luxor, două obiective pe care voiam să le vizităm.
După un mic research asupra acestor două locații alegerea mea a fost simplă.
Când vizitez o țară îmi doresc să iau contact și cu poporul acesteia. Nu îmi place să stau închisă în hotel, îmi doresc să cunosc și adevarata viata a localinicilor.
Așadar am ales Hurghada.
A treia alegere a fost legată de hotel. Sunt zeci, sute de hoteluri, grea alegere. Am citit sute de păreri. Probabil știți că stele egiptene nu sunt ca cele europene de aceea am pornit selecția dând jos tot ce era mai jos de 5*. Apoi nu mă interesau hotelurile cu tobogane, acesta nu a fost un criteriu de selecție.
Am ales Hilton Hurghada Plaza, situat pe malul mării și notat cu nota 8.1 de turiști pe booking. Pentru booking nu e o notă prea strălucită însă alte păreri din mediul online erau foarte ok.
Pentru că Îmi imaginam că durează mai mult să obții viza în aeroport, adică o coadă în plus, am optat pentru viza online. Costă 25 usd și am obținut-o într-o zi de AICI. Acesta este site-ul oficial al guvernului egiptean.
Atenție mare de unde luați vizele, niște amici de ai noștri nu au fost atenți și au aplicat pentru viză pe un site al unei companii private, astfel că ei au plătit 84 usd în loc de 25 usd.
Ziua 1
Am aterizat în Hurghada la ora 09.00. Trecerea prin aeroport s-a făcut rapid, nici măcar nu s-au uitat la vizele noastre scoase online. Am fluturat plicul cu vizele iar angajatul din aeroport ne-a făcut semn să trecem.
Dovada vaccinării pentru Covid nu mai este necesară, teste PCR nici atât. Viața egiptenilor s-a întors la normalitate din punctul ăsta de vedere.
Din aeroport ne-am cumpărat sim-uri pentru internet. Am dat 5 usd pentru un sim de 18Gb și 9 usd pentru altul cu 43Gb. Sunt vreo 4 tarabe cu cartele la ieșirea din aeroport, 4 firme diferite. Noi am ales Orange.
În parcare ne aștepta mașina pentru transferul la aeroport, aceasta era inclusă în pachetul de vacanță.
Prețul pentru 7 nopți a fost în jur de 850 usd de persoană, cameră cu balcon și vedere la mare, all inclusive. Sunt și oferte mult mai ieftine dar la hoteluri cotate mai slab.
Alocarea unei camere a durat mult, la 10.00 eram în recepție și de abia pe la 13.30 ne-au dat cheia camerei timp în care am luat micul dejun și am explorat puțin împrejurimile.
Camera chiar frumoasă și foarte curată, pregătită cu un pat suplimentar, avem și copilul cu noi.
Vremea nu a ținut cu noi în această zi, vântul a bătut tare și deși era soare temperatura situându-se toată ziua la 26⁰, era cam rece pe plajă din cauza vântului.
Plaja hotelului frumoasă, în dreptul hotelului este un golf destul de mare, șezlonguri multe iar apa limpede, curată, cu o culoare deschisă, fără insecte.
Hotelul este foarte bine poziționat și de peste tot view-ul este minunat.
Așadar în ziua 1 ne-am învârtit doar în zona hotelurilor și am stabilit ce excursii să facem și cu cine.
Pentru început am ales 4 excursii, Cairo, Muzeul de Egiptologie, temple, piramide etc, Luxor cu a lui Vale a Regilor, o zi pe insula Giftun-plaja Eden și o altă zi pentru ATV-uri în deșert plus vizită la beduini. Suntem cu copilul aici iar el vrea adrenalină și deșert. Nu a fost cu noi în Sahara tunisiană. Deci pentru el deșertul e ceva nou.
Ziua 2
A fost ziua dedicată deșertului și ATV-urilor pentru că în continuare a bătut vântul și a fost cam rece pentru stat pe malul mării. Însă fiind mai răcoare, tot 26⁰ ca în ziua anterioară, a fost perfect pentru deșert. Ne-am zis ca măcar de adrenalină să avem parte dacă soare nu era suficient.
Pe la 11.30 a venit șoferul să ne ia și în jur de 12.30 ajunsesem deja la destinație.
Deșertul egiptean a fost cam dezamăgitor pentru mine, nu semăna deloc cu Sahara din zona tunisiană unde fusesem acum câțiva ani. Acela era auriu și nisipos, acesta era mai degrabă praf decât nisip și nici vorbă de dune.
Prima plimbare a fost cu buggy car. Nu mai condusesem dar fiind șofer, teoretic nu trebuia să am probleme. Practic, mașinuțele erau vai de mama lor, aveai impresia că la fiecare curbă vei rămâne cu volanul în mână. Dar una peste alta experiența a fost drăguță. Plimbarea a durat cam 30 de minute.
Apoi au urmat ATV-urile. Aici aveam emoții, de două ori am mai condus ATV și de fiecare dată am avut probleme cu ele. Ghinion!
Eh, și de data asta am nimerit un ATV amărât care nu voia să mă asculte. A durat cam 5 minute nesupunerea, timp în care mi-a pus toată răbdarea și mușchii brațului la încercare. Ba trăgea stânga, ba trăgea dreapta. Mă tot scotea din șirul indian.
Apoi dintr-o dată a început să se lase controlat cu ușurință. Noroc că nu am renunțat, mă bătea gândul.
Plimbarea cu ATV-ul a durat mai mult, aproape 1h. Nu știu exact pentru că nu m-am uitat la ceas însă așa am estimat. În perioada aceasta am reușit destul de mult să ne îndepărtăm de zona de îmbarcare. Plimbarea nu aș putea spune că mi-a placut foarte mult, nu ți se permitea să ieși din șirul indian format din atv-uri și ca atare trebuia să menții ritmul grupului care era destul de lent. Mărturisesc că și accelerația mașinii îmi place să o mai calc tare câteodată. Păi în pustietatea aia aveai un bun prilej să ajungi cu adrenalina la cote maxime. Nu a fost posibil.
Ne-am întors la punctul de îmbarcare și am fost preluați de un jeep care urma să ne ducă înapoi în deșert, mult mai departe, la poalele munților pe care îi vedeam în zare, într-un sat de beduini.
Eh, abia acum am avut parte de adrenalină. Mergea șoferul ăla cu o viteză încât a reușit să ne dea de toți pereții mașinii și să ne zdruncine toate organele, noroc că avea tavanul căptușit cu ceva moale, am întâlnit niște dâmburi care ne-au propulsat direct în tavan. A fost amuzant până la urmă și am făcut și "massage", vorba șoferului.
În satul de beduini am făcut câte o plimbare cu cămilele lor și cam atât. Nimic deosebit și cam comercial locul. Mult mai fain satul de masai văzut în Kenya de exemplu. Aia chiar trăiau cu adevărat acolo și se vedea asta.
La întoarcere ne-a prins apusul soarelui în deșert. Asta a fost fain. Iar după înserat am remarcat cerul care era plin de stele cum rar vezi.
Ne-am întors la locul de îmbarcare, ne-a fost servită cina la niște mese la nivelul solului, cu perne în loc de scaune. Am avut parte și de un așa zis spectacol de o calitate îndoielnică, zic eu.
Toată această zi ne-a costat 30 usd de persoană.
Ziua 3
Am considerat că suntem suficient de odihniți și am programat în această zi vizita la Luxor, temple, Valea Regilor.
Plecarea a fost la 04.00. Am ales varianta unei excursii private, adică nu cu autocarul și alte 40 de persoane ci cu un microbuz în care am mers doar noi și încă o familie cu care am venit împreună în Egipt, în total 6 persoane.
Drumul extrem de obositor, nu am prea reușit să dormim. Nu îl recomand persoanelor cu probleme serioase de spate. Pentru mine a fost chinuitor, picioare umflate, dureri de coloană, nu aveam unde să îmi întind picioarele, una peste alta nu am prea reușit să dorm.
De la Hurghada la Luxor sunt în jur de 300km. La dus i-am facut în aproximativ 5h cu tot cu oprire.
Agenția ne-a alocat un ghid vorbitor de limba româna, un tip extraordinar. În afară de faptul că ne vorbește limba perfect, eu nu am reușit să îi găsesc vreo greșeală, știe să vorbească și cu diverse accente, moldovenesc, ardelenesc, bănățean. La câți turiști i-au trecut prin mână a reușit să le fure accentul și expresiile. Și face asta ghine di tăt.
Ne-a prezentat extrem de frumos și de generos toate obiectivele. Ne-a plăcut foarte mult de el și îl recomand cu drag celor care doresc să viziteze Luxor sau Cairo. Pe Mina îl găsiți pe AICI.
Primul obiectiv a fost Templul lui Ammon-Ra din Karnak care este cel mai mare edificiu cu destinație religioasă construit vreodată. Pe mine m-a impresionat, este de-a dreptul fabulos. Efectiv te simți mic în fața acelor coloane grandioase și nu poți să nu te întrebi, la fel ca la piramide, cum de au reușit să construiască ceva atât de măreț în acele vremuri. Continuă să fie un mister pentru toată lumea.
Ammon-Ra a fost într-o perioadă cel mai puternic zeu egiptean, era practic o contopire a două zeități, Ammon (zeul-taur al vântului) și Ra (zeul-soare). Din această contopire a luat naștere o singură divinitate, Ammon-Ra al cărui cult începe să ia amploare, astfel că Amon-Ra devine cel mai puternic zeu egiptean.
Pe plan arhitectonic, schimbarea religioasă este ilustrată prin înlocuirea construcției piramidelor cu construcția de temple funerare și temple de cult.
După Karnak a urmat un magazin cu obiecte din papirus. Tot aici ne-a arătat și planta și pe scurt ne-au arătat etapele trecerii de la plantă la foaia de papirus. Interesant dar nu au reușit să ne convingă să cumpărăm vreunul. Scumpe! În plus de asta mai am vreo doua cumpărate de Marius de prin Africa și care zac cu grație de ani de zile prin pod.
Apoi am trecut Nilul cu o barcă și am mers să mâncăm la un restaurant egiptean aflat pe malul celălalt al Nilului, un fel de împinge tava. Nu mi-a plăcut mâncarea.
Următoarea oprire a fost la o așa zisă fabrică de alabastru. Eu îmi imaginam că vom vizita o fabrica însă de fapt am vizitat un magazin de produse făcute din piatră de alabastru iar la intrarea în magazin am avut un mic demo al prelucrării acestei roci unde câțiva băștinași simulau etapele prelucrării acestei roci.
Produsele din alabastru sunt frumoase, mult mai deosebite fiind cele prelucrate manual. Și cele prelucrate la nivel industrial sunt frumoase dar sub cele manuale și mult mai grele.
Eu mi-am cumpărat clasica scrumieră (mai am scrumiere luate și din alte țări) iar Marius clasicul lampadar. Fiecare cu păsăricile lui.
Am continuat drumul spre templul reginei Hatshepsut, o regină pe cât de puternică pe atât de frumoasă.
A avut parte de o domnie prosperă și lungă (21ani), a construit temple somptuoase și a protejat bine granițele Egiptului. A domnit cu mână forte, era un fel de femeie bărbat, de aici și barba din toate imaginile păstrate cu ea. Barba din imaginile păstrate cu ea semnifica bărbăția acestei femei.
Hatshepsut este cunoscuta si ca fiind prima regina cu putere absoluta din istoria Egiptului, prima femeia care si-a luat/primit titlul de faraon.
Aspectul templului era neobișnuit pentru vremea aceea, acesta devenind o minune inginerească a constructorilor antici. Acum, este considerată una dintre cele mai faimoase structuri ale arhitecturii egiptene antice.
Construcția templului funerar a început în timpul vieții lui Hatshepsut. Arhitectul curții, Senmut, a construit acest templu fabulos.
Templul lui Hatshepsut este unul semi-stâncă. Un sanctuar sculptat în stânci se combină cu camerele sale din pământ.
Următorul obiectiv a fost Valea Regilor.
De la intrare ne-au preluat niște mașinuțe care ne-au plimbat puțin printr-un defileu până la valea cu morminte.
Aici există 62 de morminte identificate. Nu se vizitează toate în aceeași perioadă. Mormintele se deschid și se inchid prin rotatie.
Noi am vizitat 3 dintre acestea, mormintele lui Ramses III, Ramses I și Ramses al IX lea. Eu în al 3 lea nu am mai intrat, m-au dovedit treptele abrupte și înalte de la Ramses I. Am înțeles că era oricum modest și micuț.
Cel al lui Ramses III mi s-a părut incredibil de somptuos, aranjat până la cele mai mici detalii și extraordinar de mare. Aveai foarte mult de mers până la camera mortuară, toți pereții acestui culoar lung erau scriși și desenați, artă pură, culorile încă se păstrau.
Ramses III
Ochiul meu de necunoscător zice că acest mormânt este extraordinar de bine conservat. Am remarcat mai multe cămăruțe laterale despre care nu știu ce reprezentau sau ce rol aveau. Ramses III a avut o domnie lungă, în jur de 31 de ani, astfel că a avut timp suficient să își pregătească apartamentele de după moarte.
Ramses III
Ramses I
În schimb Tutankamon care a murit la 19 ani nu a apucat să își pregătească nimic. Mormântul lui nu are fast și e mic. Ghidul ne-a spus că nu merită să plătești ca să îl vezi așa că nu l-am vizitat.
Ultima oprire a fost la Coloșii din Memnon care sunt poziționați stradal și nu în interiorul vreunui muzeu.
E vorba de două două statui masive din piatră reprezentându-l pe faraonul Amenhotep al III-lea stând pe tron.
Din păcate, natura a afectat destul de mult ambele statui. Caracteristicile structurilor de deasupra taliei sunt aproape de nerecunoscut
Vizita a fost scurtă.
Am încheiat ziua cu o altă plimbare pe Nil, mai lungă de data aceasta și cu o vizită într-o plantație de banani. Pentru această plimbare am plătit separat câte 10$ de persoană, nu era inclusă în prețul excursiei.
Zona Nilului așa cum am învățat și la școală este o zonă verde în care poți vedea și culturi de cereale.
Drumul de întoarcere până în Hurghada extrem de obositor, la fel ca dusul. Per total a fost o zi foarte obositoare dar o dată în viață trebuia făcută și această excursie.
Ziua 4 a fost de odihnă, de refacere. Următoare zi ne aștepta excursia la Cairo. Așa că am stat toată ziua pe plaja hotelului. Nu am ratat însă răsăritul de soare.
Ziua 5 - Cairo
Plecarea era la ora 02.00 de dimineață așa că unii dintre noi nu au mai dormit.
Drumul până la Cairo se desfășoară în convoi format din autocare și microbuze. Am remarcat că fiecare autocar avea un insoțitor înarmat.
Am ajuns în Cairo la ora 8.30 după un drum chinuitor.
Acolo ne-am întâlnit cu ghidul Mădălina, o româncă stabilită de aproape 30 de ani în Egipt.
Primul obiectiv a fost Muzeul de Egiptologie, cel vechi. Marele Muzeu Egiptean încă nu s-a deschis. Biletul de intrare costă 200 lire egiptene, în jur de 30 lei. Noi nu am plătit nimic, intrarea la obiective era inclusă în prețul excursiei.
Acolo puhoi de lume și din câte ne-a spus ghidul era chiar mai puțin aglomerat decât de obicei. Nu vreau să îmi imaginez cum ar arăta într-o zi de ocupare la capacitate maximă.
În tot muzeul mai există doar 2 mumii, restul au fost mutate în noul muzeu care urmează să își deschidă porțile în curând. Din câte ne povestea Mădălina, zilnic sunt mutate exponate în noul muzeu. Și cu toate acestea muzeul are încă foarte multe exponate. Ca să îl simți cum trebuie, ca să analizezi profund tot ceea ce vezi acolo, nu îți ajunge o zi.
Estimez că am stat vreo 2h-2½h în muzeu, spun estimez pentru că la ceas am uitat să mă uit. În general cam ignor ceasurile când sunt în vacanță.
Cert este că se apropia ora prânzului când am ieșit din muzeu astfel încât se făcuse ora mesei.
Am traversat iar Nilul până la restaurant cu autoservire. Masa a fost inclusă în prețul excursiei. Și iar nu mi-a plăcut mâncarea.
Apoi au urmat piramidele din Giza. Giza este în momentul de față, pentru că orașul Cairo s-a tot întins, un fel de suburbie a capitalei, cam cum este Popeștiul meu pentru București.
Era cald, nu mult peste 30⁰ dar se simțea mai cald decât arăta termomentrul. Nu vreau să îmi imaginez cum este vara. Zona prăfoasă, multe, multe autocare.
Nu am intrat în piramida mare la recomandarea Mădălinei. Am intrat în una mică și am înțeles de ce a fost mai bine așa. În piramidă nu ai aer suficient în primul rând, apoi intrarea în piramidă e îngustă și scundă, abia se strecoară cineva pe lângă tine și exersezi la greu mersul piticului pe o distanță destul de mare. Din estimările mele am mers mai mult de 100 de metri cocoșată până la camera mortuară. Am ieșit transpirată și ruptă de spate de acolo. Sincer, mai bine nu intram. Însă m-am gândit că e păcat să fi bătut atâta drum fără să experimentez și asta.
Nu am stat mai mult de 1h la piramide, nu prea ai ce face în afară de poze timp în care ghidul îți povestește despre ele.
Următorul obiectiv și ultimul este Sfinxul. Impunător, cum îl știți.
Mai multe nu am ce povesti, e plin internetul cu detalii despre Giza și minunile ei
Ziua 6
Această zi a fost dedicată mării și inițierii în diving. Eu nu am făcut scufundări din cauza faptului că urechile mele nu iubesc presiunea. Așa că am fost un însoțitor al scufundătorilor, mulțumindu-mă cu snorkelingul. Campion de departe a fost Călin, s-a acomodat imediat motiv pentru care instructorul a depășit ce 5m indicați începătorilor și a coborât cu el până au atins fundul mării, nu prea adâncă acolo, vreo 15 metri zicea că ar fi.
Lumea adâncurilor e minunată, regret nespus că nu am putut să o văd prin ochii mei.
Ne-am întâlnit pe drum și cu o familie simpatică de delfini care ne-a însoțit o perioadă de timp.
Seara s-a ieșit în oraș dar fără mine. Avusesem un accident în barcă, o căzătură serioasă care s-a soldat cu dureri crunte de spate de parcă nu erau suficiente cele obișnuite pe care le am de ceva vreme.
Așa că am stat cumințică în cameră în speranța că îmi mai revin până a doua zi.
În ziua 7 aveam achiziționată o excursie pe insula Giftun, plaja Eden.
De menționat aici că ei vând aceste excursii astfel: insula Paradise, insula Orange, insula Eden. În realitate este o singură insulă și mai multe plaje. Deși era mai scump noi am ales Eden pentru că ni s-a spus că vom sta toată ziua pe ea, până la ora 17.00, pe celelalte două plaje programul prevedea doar ¹½-2h pe insulă, în rest mai aveai oprire la snorkeling.
Insula e deșertică, nu vezi un copac pe ea. Plajele organizate, șezlonguri, umbrelă, toalete, restaurant, nisipul mult mai fain decât cel din resorturi dar nu excepțional, apa mării azurie într-adevăr.
Pe la 10.30 am ajuns pe insulă. Nici nu ne instalasem bine că a și venit ghidul să ne întrebe cine merge la snorkeling. Unul dintre noi a rămas pe plajă, ceilalți 5 (în Egipt am mai fost cu o familie) am mers la snorkeling. Ghidul submarin a fost meseriaș, ne-a dus într-o zonă superbă, într-o "pădure" subacvatică de corali divers colorați, populată de sute, poate mii de pești. Superb! Doar în Zanzibar în anul 2012 am văzut o lume subacvatică care o depașea pe aceasta. În restul țărilor unde am mai făcut snorkeling nu am găsit așa lume minunată. Nu degeaba e celebră Marea Roșie.
Am stat cam o oră și jumătate pe mare. Ne-am reîntors pe insulă unde am mai stat până la ora 15.00 când ghidul a venit la noi să ne zică că în 5 minute este plecarea. Nu mi-a convenit deloc, ceva ne vânduseră și altceva se întâmpla la fața locului. Am plecat, chiar nu aveam încotro.
Drumul până pe continent nu durează mai mult de 30 de minute. Apoi alte 30 până la hotel, plus alte 30 pierdute cu îmbarcarea. Se făcuse ora 17.00 când am ajuns la hotel. La ora 18.00 e deja întuneric. Am mai pierdut o oră pe plaja noastră, parcă nemulțumiți că ziua e atât de scurtă dar încântați de cele văzute în lumea subacvatică iar eu una bucuroasă și pentru faptul că snorkelingul mi-a îmbunătățit motricitatea și mi-a redus semnificativ durerile cauzate de căzătură.
Seara am putut sa ies și eu în oraș.
Apropo de oraș, nu există semafoare, nu există treceri de pietoni, nu cred că există reguli de circulație sau nu se respectă nimic. Traficul e un fel de "care pe care". Filmulețele pe tema circulației în Egipt reflectă perfect realitatea.
Ziua 8 a însemnat bucuria răsăritului de soare pe care l-am avut parcă la picioare pe toată perioada vacanței, plajă la hotel până la ora 14.00 apoi pregătirea pentru plecare. Zborul era la ora 17.50. Camera ne-au lăsat să o folosim până după amiază deci nu am avut în spate presiune dată de eliberarea camerelor.
Și ca să închei, Egiptul a fost peste așteptările mele. Nu știu dacă voi mai reveni vreodată deoarece am intrat în criză de timp că nu apuc să vizitez toate tările din bucket list. Însă dacă voi vrea vreodată doar să zac pe plajă și să fac snorkeling, voi alege Egiptul. E aproape, găsești oferte bune prin agenții, are un strop de exotic în el, nu e scump mai ales dacă nu te duci în perioadele în care agențiile românești cresc prețurile adică în vacanța de Paște, de Crăciun sau atunci când au copiii vacanță.
Ce ar mai fi de știut despre Egipt?
Moneda: lira egipteană, 1 leu însemnând ceva mai puțin de 7 lire egiptene.
Nici nu am văzut la față lirele egiptene, dolarul american e ca la el acasă în Egipt. Poți folosi și euro însă dolarul e preferat de egipteni. Apoi omul de rând nu prea face deosebire între euro și dolar așa că de multe ori folosește aceeași paritate.
Recomand să aveți banii cât mai mărunți posibil la voi. The dollar is the king.
Bănci și bancomate, schimbul valutar
La hotel era bancomat, prin oraș am mai văzut bancomate însă nu am apelat la ele. Am folosit exclusiv cash. Nici nu cred că se puteau plăti excursiile altfel decât în numerar. Schimb valutar nu am făcut, se poate plăti peste tot în dolari sau în euro.
Bacșisul este la ordinea zilei, pornind cu camerista care e de fapt un bărbat, nu am văzut cameriste femei, continuând cu ghizii și șoferii care te însoțesc în excursii și până la echipajul de pe bărci.
Siguranța
Nu m-am simțit în nesiguranță în Hurghada. Nu vorbesc de resorturi acum, în resorturi este safe. Mă gândesc la ieșirile noastre nocturne prin Hurghada.
Plajele
Plaje sunt frumoase însă nisipul nu este într-un strat generos, am remarcat că era destul de prăfos și în cantități insuficiente în unele locuri/plaje pe unde am mai trecut. Plaje și plaje, probabil în funcție de cât de bine s-a organizat fiecare hotel. Apa cam peste tot este frumoasă, limpede, fără carcalaci pișcători. Însă sunt multe hoteluri unde apa este foarte mică pe sute de metri, de aici și nevoia de pontoane, să poată turistul să facă o baie serioasă, altfel se plictisește mergând prin apă.
Vremea (la mijlocul lui aprilie)
Aș putea spune că a fost perfectă dacă exclud cele două zile în care a bătut vântul, cu temperaturi între 26 și 33 de grade. Apa nu foarte caldă dar bună de făcut baie.
Hotelul unde am stat noi- Hilton Hurghada Plaza
Îl recomand, curat, bine întreținut, raport calitate preț foarte bun. Mâncarea bună, diversificată, foarte bine gătită. Și asta v-o spune o sclifosită.
Cuburile de gheață folosite la băuturi sunt din apă îmbuteliată, e bine cunoscut că apa din Egipt nu e bună de băut și generează probleme medicale serioase odată ingerată.
Plaja de la hotel bine amenajată, șezlonguri și umbrele suficiente. Există beach bar.
Hotelul are în dreptul lui un golf, acolo e organizată plaja acestuia. Există un ponton dar nu este folosit ca la alte hoteluri pentru că nu este nevoie de ponton. Apa nu se retrage și nu este până la gleznă.
Pontonul este folosit din plin de turiștii care stau în hotelurile unde apa este până la gleznă preț de sute de metri. Aici nu era cazul. Este perfectă, curată, culoare minunată, fără insecte, doar peștișori, nisip pe jos, se adâncește treptat exact cum trebuie.
Hotelul are toate camerele cu fața la mare, cu balcon sau fără, view-ul e minunat și vezi din pat răsăritul. Mobilierul bine întreținut, părea destul de nou.
Piscina nu foarte mare dar curată, cu bar. Nu am folosit-o dar mi-a plăcut cum arăta. Copiii mici au piscina lor cu suprafață aderentă pentru a preîntâmpinla accidentele prin alunecare.
Grădina foarte mare, verde, se vedea că se ocupă să întrețină gazonul. Floricele, copăcei, tufe de busuioc.
Nu are tobogane, în Egipt ăsta e un punct de atracție dar pe noi nu ne-a interesat acest aspect.
Închirierea de autoturisme
Nu recomand! În orașe se conduce haotic, nu se respectă niciuna din regulile de circulație. Nu există semafoare și nu am văzut treceri de pietoni. Pietonii trec strada la mica înțelegere cu șoferii. Eu una nu aș risca să închiriez mașină. În zonele din afara orașelor se poate conduce deoarece nu prea e trafic.
Șoselele sunt cam ca la noi, pe alocuri bune, pe alocuri proaste.
Excursiile
Nu faceți ca noi! Noi am luat prin agenția cu care am venit și asta pentru că ne-a fost rușine să refuzăm angajatul agenției, un egipten vorbitor de română.
Încă din țară ni s-a zis că în prima zi este obligatoriu să ne întâlnim cu reprezentantul agenției din Egipt. Pe mine obligatoriul ăsta m-a enervat de la bun început. Și asta pentru că vacanța noastră se rezuma la zbor și cazare. Nu aveam absolut nicio obligație în acest sens.
Cu toate acestea, cum eram singurii turiști ai agenției care stăteau la Hilton ne-a fost rușine să nu ne ducem la întâlnirea cu reprezentantul agenției.
Și deși știam că excursiile prin agențiile din România sunt mai scumpe, efectiv ne-a fost rușine să nu cumpărăm excursii de la ei după ce mai mult de o oră a stat să ne povestească lucruri pe care eu una le știam.
Mai mult de atât vorbisem deja cu o agenție locală la prima oră când am ajuns. Apoi știam de pe grupurile de călătorii cam care sunt prețurile.
Așa că nu voi menționa prețurile excursiilor pentru că în acest context nu au relevanță.
Pot doar menționa că pentru Luxor și Cairo am ales tur privat, nu cu autocarul. Această variantă este ceva mai scumpă însă scutești niște ore bune care contează, durează mult să aduni turiști de la n hoteluri. Apoi când ești în tur privat, teoretic îți poți face programul, nu stai după alții.
Dacă puteți sări vizitele la magazinul de papirus, la așa zisa fabrică de alabastru (un magazin de fapt) și la magazinul de parfumuri, nu pierdeți nimic. Pe mine nu m-au impresionat deloc. De exemplu obiecte de alabastru se găsesc peste tot și mult mai ieftine. Ce-ți spun ei acolo e abureală, da, găsești și fake-uri dar găsești și exact aceleași obiecte la un sfert de preț.
Alte informații
Dacă sunteți fumători vă poate interesa următoarea informație: în Egipt veți găsi țigări ieftine și chiar bune. Eu sunt fumătoare și pentru prima dată nu am plecat cu țigări după mine. La plecare mi-am cumpărat câteva cartușe de țigări mentolate din oraș dar și din aeroport cu 12$ cartușul. Țigări ieftine nu veți găsi în hoteluri ci la magazinele din oraș.
Dacă vă duceți la snorkeling mai bine să aveți masca și tub de acasă, nu am remarcat să exceleze în dezinfectarea echipamentului. Puteți lua labele și vesta de la ei.
Nu vă lăsați păcăliți de așa zisa excursie pe "insula" Eden care e dublă sau chiar triplă la preț față de cea pe "insula" Orange sau "insula" Paradise. Nu sunt 3 insule ci una singură, insula Giftun pe care există mai multe plaje organizate, cele de mai sus, apropiate una de cealaltă. Toate excursiile au inclus și snorkeling în preț. Nu am reușit să aflu care este diferența dintre aceste excursii însă nimic nu justifică cei 50$ diferență.
Și am ajuns și la finalul vacanței egiptene.
Măcar o dată în viață trebuie ajuns și în Egipt, dacă nu pentru plaje și frumoasa Mare Roșie măcar pentru istoria lor excepțională. Iar pentru cei cu buget mai restrâns poate fi o alternativă a vacanțelor la marea noastră. Cu aceiași bani sau chiar mai puțini poți avea parte de servicii mult mai bune.
_________________________________
Viața e scurtă iar lumea e mare. Fă din viața ta cea mai frumoasă aventură!