Malaysia nu era pe lista noastră scurtă, a fost o întâmplare sau mai degrabă o oportunitate datorită promoției Turkish pe care am prins-o în primăvara trecută.
Un bilet de avion ne-a costat 550 euro, cu bagaj de cală de 40 kg inclus.
Așadar primul pas făcut a fost achiziția biletelor de avion, în mai 2023 pentru ianuarie-februarie 2024.
Apoi am început să fac research despre ce am putea face două săptămâni acolo.
Malaysia are multe insule. Și cum noi suntem iubitori ai mării și plajelor era clar că vom sparge vacanța în două, o parte pe malul mării pentru relaxare și cealaltă parte în Kuala Lumpur, un oraș cosmopolit în care ai ce face câteva zile.
Am ales insula Langkawi după ce am pendulat între Tioman, Redang și Langkawi vreo lună. Primele două nu au aeroport și asta însemna un risc de a nu ne ieși socotelile cum am fi vrut. Am văzut că în funcție de vreme și de cât de agitată este marea, sunt zile în care feriboturile nu merg. Nu voiam să riscăm să nu putem ajunge pe insulă când trebuia și nici să rămânem pe acolo mai mult decât planificasem.
Așa că am renunțat la Tioman și la Redang deși din tot ce citisem, sunt mult mai frumoase decât Langkawi, mai autentice, mai puțin comerciale și mai puțin aglomerate.
Prin septembrie am cumpărat și biletele de avion din Kuala Lumpur către Langkawi, 125 euro pentru 2 persoane, dus întors, bagaj de cală de 20 kg inclus în prețul biletului. Le-am cumpărat direct de pe site-ul companiei Malaysia Airlines.
Legătura era bună, aterizam în KL la ora 8.15 și aveam zbor către Langkawi la ora 11.45 urmând ca la 12.55 să aterizăm pe insulă. Zboruri din Kuala Lumpur către Langkawi sunt multe pe zi. L-am ales pe cel de la 11.45 ca să fiu sigură că avem timp suficient între cele două zboruri.
După ce am terminat cu zborurile am continuam să fac research, cazări, obiective, restaurante etc. Am tot rezervat și anulat cazări până am fost convinsă că am găsit cea mai bună variantă d.p.d.v. raport calitate-preț. Am tot găsit cazări frumoase prin nord sau centru dar pe măsură ce studiam zona am realizat că inima insulei e de fapt în zona plajei Pantai Chenang așa că am început să mă concentrez doar pe cazările din această zonă.
În febra căutărilor am descoperit insula Koh Lipe și citind reviewurile despre ea am hotărât să sărim pârleazul din Langkawi în Koh Lipe și să stăm 2 zile și în această minunată insulă a Thailandei. Sunt doar 42 km pe mare cu feribotul între aceste insule, doar la distanța de 1½h. Excelentă alegere! Acum regret că nu am stat toată perioada dedicată mării acolo. Impresiile mele despre Koh Lipe le găsiți AICI.
Pentru Langkawi am închiriat de pe booking o casuță - Fuuka Villa, cu două dormitoare și un living, situat într-un mic complex cu câteva astfel de căsuțe, poziționat la o distanță de 15 minute (pe jos) de centru. Complexul avea și piscină pe care am încercat-o o singură dată în ultima seară. Cazarea era aproape de plaja Pantai Tengah care este practic o extensie a plajei Pantai Chenang, cea mai mare, mai cunoscută și mai comercială plajă din Langkawi.
Cazarea aceasta ne-a costat pentru 8 nopți în jur de 750 euro pe care i-am împărțit la 2, în aceasta vacanță fiind împreună cu un cuplu de prieteni.
Prima după amiază am petrecut-o pe plaja Pantai Tengah, cea de lângă noi, o plajă neorganizată, destul de îngustă. Acolo am și mâncat la un restaurant de la malul mării. Prima masă în Langkawi ne-a costat 75 de lei de persoană, inclusiv băuturi incluse în acest preț. A fost cel mai scump prânz din toată vacanța.
Primul contact cu marea și plaja din Langkawi nu mi-a plăcut. Până la sfârșitul vacanței și după ce am văzut și restul plajelor am rămas cu aceeași părere. Marea nu e urâtă dar clar am devenit foarte pretențioasă când vine vorba de apa mării. În general nisipul nu e foarte deschis la culoare astfel încât nu ajută deloc la definirea culorii apei. Mi s-a părut a fi o mare comună, aproape identică cu marea noastră Neagră.
Langkawi se află în Strâmtoarea Malacca care unește Marea Andaman cu Marea Chinei de Sud și desparte insula Sumatra de peninsula Malacca.
Seara am tocmit o mașină pentru 2 zile. Aveam de gând să facem înconjurul insulei. Mașina, o Toyota Vios automată, ne-a costat 120 lei/zi. Nu ne-a cerut garanție și nici card de credit, procesul închirierii s-a desfășurat rapid iar plata am făcut-o în numerar.
Ziua următoare am plecat către Sky Bridge, un obiectiv important din Langkawi.
Langkawi Sky Bridge este un pod pietonal finalizat în anul 2005. Puntea podului se află la 660 de metri deasupra nivelului mării, în vârful Gunung Mat Cincang.
Ca să ajungi la pod trebuie să treci prin Oriental Village, un sat de vacanță în care căsuțele sunt de fapt magazine. Nu cred că locuiește cineva acolo.
Căsuțele sunt colorate și drăguțe. Locul e plin de turiști care practic tranzitează sătucul către Sky Bridge.
Ca să ajungi la pod trebuie să iei telegondola, chiar două, prima te lasă la un punct de observație și de acolo poți urca pe scări până la pod sau cu o altă telegondolă.
Podul nu e fix, are un ușor balans când mergi pe el. Construcția e impresionantă, practic unește două vârfuri de munte. Am văzut că se lucra la el, părea că vor să facă legătura cu un al treilea vârf.
View-ul e fain dar nu m-a impresionat în mod excesiv. Pe o parte vezi vârfuri de munte iar pe cealaltă marea și insulițe.
Dupa ce am coborât, la baza muntelui, în Oriental Village am întâlnit niște familii de maimuțe tare simpatice și prietenoase. Se aciuiaseră lângă un restaurant și cerșeau civilizat de mâncare. Erau de culoare neagră iar ochii erau înconjurați de par de culoare albă, zici că toate purtau ochelari. Puiuții lor erau galbeni ca niște pui de rață.
Ne-am întors pe plaja Pantai Chenang (pantai înseamnă plajă) și am așteptat apusul pe plajă. Plaja Chenang e o plajă lată și foarte lungă. Nisipul e fin, un bej cenușiu spre gri. Seamănă mult cu plaja din Mamaia. Plaja e comercială, din loc în loc găsești și șezlonguri dar foarte puține, clar insuficiente pentru câți turiști poposeau pe această plajă. Noi nu am găsit libere în niciuna dintre zile. Probabil că trebuia să vii foarte dimineață pentru a le prinde libere.
Tot de pe această plajă poți închiria scutere, bărcuțe etc sau te poți da cu parașuta. Plaja e comercială și în afară de apusuri care sunt foarte frumoase, nu prea mi-a plăcut nimic la ea.
Seara am petrecut-o în oraș și am umplut-o cu un pic de street food și de shopping și cu 30 minute masaj la picioare.
A 3 a zi de Langkawi a continuat cu turul insulei și explorarea plajelor. Am constatat că unele plaje sunt intangibile, sunt în custodia unor mari resorturi iar accesul este interzis.
Plajele din Langkawi au mai multe feluri de nisip: galben, negru, gri, alb, fin, mai puțin fin sau cu pietricele. Găsești plaje mari, mici, turistice sau sălbatice, publice sau private.
Prima plajă pe care am oprit a fost plaja Pasim Hitam, o plajă lungă și îngustă mărginită de vegetație, pomi sau tufe, cu nisip gălbui și negru, pustie de-a dreptul, sălbatică aș putea spune. De-a lungul ei erau ancorate bărci de pescari. La vreo câteva sute de metri de unde am oprit exista un leagăn, aș putea spune că era singura urmă de civilizație de acolo, singurul lucru care încerca să spună că pe acolo cândva, în vremurile ei de glorie, veneau și turiști.
Am stat vreo oră pe plaja aceasta, mai mult ne-am plimbat decât am stat.
Tanjung Ruh Beach a fost a doua plajă pe care am oprit. Aici am și mâncat, era un complex cu restaurante la marginea plajei.
Tanjung e o plajă lată și lungă însă inaccesibilă o parte din ea, păzită și închisă într-o latură de resorturile de lux care se înșiră de-a lungul coastei. Asadar cea mai frumoasă parte a plajei este inaccesibilă fiind privată. Pozele 2 și 3 de mai jos sunt cu plaja privată pe care nu aveam voie să mergem fiind păzită.
Tanjong Ruh Beach a fost a 3 a și ultima plajă pe care am coborât. Pe drum între aceste plaje am oprit să vedem și alte plaje însă nu am rămas pe ele.
Tanjong e cea mai nordică plajă accesibilă cu mașina. Practic acolo se termină drumul.
E poziționată într-un golfuleț în care se găsesc mici insule, plaja e amenajată cu șezlonguri, măsuțe și umbrele, e animată, se practică sporturi de apă. Deși e animată are un aer sălbatic, mult mai puțin comercial decât Chenang. Mi-a plăcut vibe-ul de pe această plajă.
Apa e mică la mal, chiar foarte mică. Ca să poți înota trebuie să te îndepărtezi destul de mult de mal. Nici măcar aici culoarea apei nu era cum mi-aș fi dorit.
Am ajuns pe la 16.30 pe această plajă, am vrut să închiriem șezlonguri însă nu am avut succes, la ora 17.00 se termina programul șezlongurilor și nu au vrut să ne închirieze. Cam devreme, de întunecat începe să se întunece la 18.30 și la 19.00 abia e întuneric.
Aici s-a încheiat periplul din acea zi. Am plecat pe semi-întuneric de acolo. Ne-am întors la locația noastră, am predat mașina, am ieșit în oraș. Pe drumul de întoarcere am abordat un taximetrist parcat pe marginea drumului și am aranjat să ne ducă în următoarea zi, dis de dimineață în portul Telaga de unde urma să luăm ferry-ul către Koh Lipe. Șoferul foarte serios, a doua zi de dimineață a ajuns cu 15 minute înainte de ora stabilită.
Următoarele 2 nopți urma să le petrecem pe Koh Lipe apoi să ne întoarcem pentru alte 3 pe Langkawi. Cele 2 nopți din Koh Lipe au devenit 3 astfel că pentru Langkawi ne mai rămâneau 2 nopți, practic o zi întreagă și o seară, din Thailanda întorcându-ne cu ultimul ferry pe seară.
După 3 zile petrecute pe minunata Koh Lipe ne-am întors în Langkawi cu mare regret. Așa cum spuneam, Langkawi nu m-a impresionat la prima atingere, nu mă impresionase nici după 3 zile în care am străbătut-o, astfel că reîntoarcerea nu mă bucura deloc. Koh Lipe e atât de frumoasă încât cu greu își găsește competitor.
Dacă aș fi știut cât e de frumoasă vecina thailandeză nu cred că aș fi stat vreo noapte în Langkawi sau poate totuși aș fi stat maxim 2 nopți.
În ultima zi plină am vizitat Underwater World, adică acvariul din Langkawi. Frumos, chiar frumos, mi-a plăcut. Au o colecție impresionantă de corali și meduze de toate culorile.
După ce am terminat cu acvariul am intrat prin magazinele duty free din centru, tot trecusem pe lângă ele însă am evitat să intrăm.
Am omis să menționez până acum că întreaga insulă este Duty Free. Încă din anul 1987 insula are statut de Duty Free, mărfurile nu au taxe vamale și nici TVA. Astfel că prețurile de pe insulă sunt cu până la 30% mai mici decât cele din restul țării.
Nu am sesizat mari diferențe între prețurile de aici și cele din Kuala Lumpur de exemplu dar nici nu am stat să fac analize profunde și detaliate.
De exemplu țigările aveau același preț, între 12 lei/pachet la mărcile zonale până la 17 lei cele occidentale. Așadar țigările sunt ieftine peste tot. Sunt și ieftine și bune. Deci dacă sunteți fumători și veniți în Malaysia, nu trebuie să vă cărați cu țigări după voi.
După prânz am poposit pe plaja Chenang unde am stat până a apus soarele. V-am zis că de pe această plajă ai acces la apusuri superbe.
Voiam să mă dau cu parașuta la apus, mai încercasem senzația în Tunisia dar nu când apunea soarele. Marius nu voia așa că am avut partenera de parașută prietena care ne-a însoțit în această vacanță. Plimbarea cu parașuta ne-a costat pe amândouă 300 lei iar filmul făcut de drona care ne-a însoțit în plimbarea noastră a costat 50 lei.
Spre deosebire de experiența din Tunisia unde porneam zborul de pe plajă, aici s-a desfășurat totul mai elegant, pornirea de pe barcă, mai lină, aterizarea tot pe platforma de pe barcă, la fel de lină.
Zborul cu parașuta la apus și-a meritat fiecare bănuț.
În seara aceea, ultima, am făcut o oprire, prima, la piscina din complexul nostru. Noi nu suntem fani piscine când ai atâta mare în jur. Am testat-o doar pentru a putea da un review în cunoștință de cauză. Drăguță, destul de mare pentru un complex atât de mic, curată, dichisită, luminată, atmosfera din jurul ei relaxantă, amenajat în jurul ei cu bun gust.
În următoarea zi am plecat spre Kuala Lumpur. Am apelat la același taximetrist care ne-a dus și ne-a luat de la Marina Telaga atunci când am plecat în Koh Lipe. Ne plăcuse de el, un băiat tânăr, serios și cu mult bun simț. Dacă ajungeți prin Langkawi vi-l recomand. Spre rușinea mea nu i-am notat numele însă îl găsiți la numărul de telefon +601126610913.
Cam atât am făcut noi în Langkawi. Nu am vrut să mergem în niciuna din excursiile pe mare demotivați fiind de culoarea apei, neatractivă pentru noi. Constat că am devenit pretențioși după ce am ajuns în locuri mult mai frumoase.
Nu am vrut să mergem nici în Kuah, capitala Langkawi, asta după ce gugălisem și văzusem cam care sunt obiectivele de văzut. Nu mi s-au părut prea interesante și am decis să lenevim pe plajă. Până la urma pe insulă venisem pentru plajă, alergătura urma în Kuala Lumpur.
Am plecat spre Kuala Lumpur fără regrete. A fost pentru prima oară când am plecat fără regrete dintr-un loc așa-zis exotic. Probabil că îmi creasem așteptări prea mari după ce am parcurs povestirile de pe blogurile altor călători.
Langkawi e o insulă drăguță și atât. Probabil că dacă nu aș fi fost în Koh Lipe aș fi fost mai impresionată de Langkawi. Eu zic că nu merită să bați atâta drum doar pentru ea. Dacă ești în trecere spre Koh Lipe, loc de unde nu-ți mai vine să pleci, poți să te oprești 2 zile și în Langkawi și neapărat să stai în zona Pantai Chenang, în nord nu prea ai ce face seara.
Tips and tricks
Drumurile sunt bune și foarte bune. Se conduce invers decât la noi dar șoselele sunt libere, nu este aglomerație, se conduce civilizat astfel că nu devine o povară condusul.
Închirierea de mașini - recomand, este ieftin, 120lei/zi și au mașini bune. Nu e necesar să rezervați din țară, se găsesc centre de închiriat la tot pasul. Se pot inchiria și scutere însă noi nu am încercat până acum această variantă.
Combustibilul auto este preponderent benzina și este foarte ieftină. 2 lei costă litrul de benzină. Să te tot plimbi!
Bani, bancomate și case de schimb
Moneda lor este ringgitul (MYR-Malaysian Ringgit) și are aceeași valoare cu leul nostru. Deci din punctul ăsta de vedere ați scăpat de calcule.
Bancomate se găsesc pe insulă în locurile comerciale și mai populate. Nu se găsesc chiar la tot pasul. Noi nu am folosit bancomatul, am avut și cash la noi.
Nu se poate plăti în EUR sau USD de aceea a trebuit permanent să schimbăm bani. Case de schimb sunt destule. Sunt și bănci unde de asemenea pot schimba cei mai puțin încrezători în casele de schimb de la colțul străzii.
Plătile cu cardul sunt comisionate de comercianți și asta pentru că doresc să își recupereze comisioanele bancare. Este o practică care încet-încet pare să prindă și la noi. Comisionul este între 3-6% și se adaugă la prețul cumpărăturilor. Am remarcat că doar micii comercianți o practică, probabil că pentru ei este o povară prea mare comisionul bancar, afaceri mici, prețuri mici, rulaje mici. Comisionul are astfel o altă importanță pentru ei.
Oamenii, malaysienii sunt blânzi și calzi, politicoși și respectuoși. Populația Malaysiei este preponderent musulmană (62%). Femeile nu poartă burka, se îmbracă normal, în rochii sau cămăși și pantaloni dar e musai să fie lungi, rochiile, cămășile cu mâneca lungă, pantaloni lungi. Pe cap au baticuri dar fețele sunt descoperite. Se rujează, se fardează, se vopsesc, părul nu e complet acoperit deci am putut remarca asta.
Diferența de fus orar este de 6h, România este în urma Malaysiei cu 6h.
Mareea există dar nu este puternică, marea se retrage câțiva metri doar.
Bacșisul nu părea foarte răspândit printre comercianții din Langkawi și pentru fiecare bacșiș primit se arătau foarte recunoscători.
Siguranța
Nu ne-am simțit nicio clipă în nesiguranță pe insulă nici măcar în nopțile când bântuiam pe străzile deja pustii prin zonele prin care treceam.
Vremea în ianuarie a fost bună. Temperatura nu cred să fi sărit de 32⁰, nu a pouat deloc iar apa mării era caldă.
Restaurante sunt peste tot. Cel mai scump prânz a fost la un restaurant mai fițos pe malul mării și ne-a costat 75 lei de persoană, 2 feluri de mâncare și 2 beri de persoană. Ieftin și bun se mănâncă la street food, 10-20 lei porția și 8 lei sucul natural.
Băuturi alcoolice se găsesc pe insulă din belșug, există diversitate și sunt chiar ieftine luate din duty free. Berea se găsește și la restaurante (nu chiar la toate) și în supermarketuri.
Tigările așa cum scriam mai sus sunt ieftine iar tutunul e bun. Nu merită să vii cu tigări din țară.
Animale sălbatice în afară de maimuțe nu am întâlnit. În zonele turistice animate nu sunt maimuțe. Le găsești doar când te îndepărtezi de localități.
Internet
În această vacanță nu mi-am mai cumpărat sim local. Am folosit pentru prima oară e-sim. Am cumpărat de pe aplicația Nomad pachetul pentru Asia. Am ales varianta pachet pentru că voiam să am acoperire și în Thailanda. Din păcate nu există un pachet care să acopere doar 2 țări. Pachetul ales de mine acoperea 21 de țări asiatice și m-a costat 23 USD. A funcționat foarte bine.
Langkawi poate fi o destinație ieftina dacă prinzi promoții la zboruri. Cazările și mâncarea sunt ieftine.
Langkawi a fost o experiență drăguța dar nu care nu a reușit să mă facă să cad în reverie. Regret că nu am fost de data asta mai aventuroasă și nu am riscat să merg pe Redang sau Tioman despre care citisem că sunt mai autentice, mai sălbatice și mai puțin comerciale.
Una peste alta regret alegerea. Eu când străbat mii de km caut altceva, caut ceea ce nu găsesc aproape de casă.
Caut locuri sălbatice, deosebite, autentice, locuri care și-au păstrat vechile tradiții, locuri neatinse de modern, de comercial, locuri la care să visez mulți ani, locuri despre care să-mi amintesc cu drag și emoție.
Langkawi nu mi-a stârnit emoții.
Din păcate.
Mie nu prea mi-a plăcut. Ție s-ar putea să îți placă.
Până la urmă e o chestie de gust.
_________
Viața e scurtă și lumea e mare. Fă din viața ta cea mai frumoasă aventură!