O privire asupra insulei Boracay, Philippines

White Beach

Philippines era de foarte mulți ani pe lista mea cu locuri în care voiam să ajung. Din diverse motive lucrurile nu s-au legat până anul acesta.

Biletele de avion până în Manila le-am cumpărat cu multe luni înainte, în luna mai 2024 pentru februarie 2025. Au costat 828 euro de persoană cu bagaj de cală inclus. Am prins o mică ofertă la Turkish.

Ulterior, după ce ne-am hotărât pe ce insule să mergem, am cumpărat și biletele pentru cursele interne.

Cum vacanța noastră însemna doar 12 nopți de cazare, am ales să le împărțim între 2 insule, Boracay și Palawan. Cu transferul între insule se pierde destul de mult astfel că ziua în care faci transferul e cam pierdută.

Am alocat insulei Boracay 4 nopti, știam că e mică și am considerat că este suficient. Nu am greșit. În Palawan, zona El Nido, am rezervat 8 nopți, e o insulă mult mai mare.

Între Manila și Boracay am zburat cu Cebu Airlines. Un bilet a costat 3.410php, aprx. 275 lei.

Între Boracay și Palawan am zburat cu Airswift (5.737php/460lei) și tot cu aceeași companie am zburat și pe ultima porțiune, Palawan-Manila (6.729php/540lei).

Biletele pe cursele interne le-am cumpărat la mijlocul lunii iulie. Mi-era teamă că dacă întârzii prea mult nu mai găsesc în zilele dorite și asta ne-ar fi dat planurile de vacanța peste cap.

În Boracay am stat 4 nopți la 357 Boracay Resort, un mini hotel sau mai degrabă aș putea spune pensiune, localizată pe malul mării. Raportul calitate preț a fost excelent, 350lei camera/noapte. Am balansat între 2 locații, aceasta care este situată pe White Beach și o alta situată pe partea opusă a insulei, pe Bulabog Beach. Dar când am văzut că acolo se face surf, kite și alte sporturi marine am realizat că bate vântul și sunt valuri mari. Câștigătoarea a fost White Beach, plaja care a făcut celebră insula Boracay.

Locația este listată pe booking, de acolo am rezervat-o.

Boracay cred că este cea mai cunoscută insulă din cele aprx. 7.000 de insule și una dintre cele mai vizitate de turiști.

Este o insulă foarte mică, cu o suprafata de 10km patrați. Insula nu are aeroport.

Caticlan (Godofredo P. Ramos - MPH) este cel mai apropiat aeroport și este situat pe Panay, o insulă alăturată.

Transferul din Panay pe Boracay se face cu barca și durează în jur de 15 minute. Transferul de la aeroport în portul Cagban se face cu microbuzul și durează maxim 10 minute. Nu este nevoie să rezervați din timp, sunt multe autobuze și bărci și găsești bilete la fața locului. Se pot lua pachete microbuz+barcă sau se pot achiziționa separat. Biletele pentru microbuz și barcă nu sunt scumpe, costa în jur de 50 php fiecare însă pe lângă acestea mai sunt câteva taxe guvernamentale de achitat:

• Taxa de mediu (Enviromental fee) - 300php pentru turiștii străini

• Taxa de terminal (Terminal fee) - 150php

Astfel transferul ajunge să coste în jur de 550php de persoană.

În Boracay nu am prins cea mai bună vreme, era cald însă parțial înnorat. Am prins într-o seară și niște ploi nocturne, torențiale dar din fericire scurte. Tocmai începea și perioada algelor, din fericire încă mai erau zone în care te puteai scălda fără riscul de a face slalom printre alge. Însă în cele 4 zile în care am stat pe Boracay, algele s-au înmulțit vizibil pe White Beach. 

White Beach, cea mai lungă și mai populară zonă din Boracay, Principala atracție a White Beach este desigur frumusețea ei, apele limpezi și nisipul alb. Dar și faptul că ai acolo tot ce ai nevoie: hoteluri, restaurante, viață de noapte, toate sunt poziționate chiar în fața plajei. Este un loc perfect pentru a face baie, apele sunt liniștite, nu sunt curenți și se adâncește treptat.

White Beach este o plajă lungă de aprx. 4 km și este împărțită în 3 zone denumite Station. Noi am stat in zona Station 3 și când am ajuns acolo am constatat că am ales bine. Zona centrală, Station 2, este foarte gălăgioasă până târziu în noapte, sunt multe restaurante și baruri gălăgioase.

Distanța nu e mare între cele două zone, maxim 10 minute pe jos, mers liniștit. Deci nu este o tragedie dacă nu stai în miezul insulei, ajungi imediat acolo.

Există un drum paralel cu marea, la marginea plajei, drum care șerpuiește de-a lungul celor 3 zone. Să nu vă imaginați că drumul este asfaltat, nu este nici măcar pietruit, este un drum de nisip la marginea plajei, mărginit pe de-o parte de palmieri iar pe cealaltă parte de hoteluri, baruri și restaurante, este un drum care se încadrează perfect în stilul insulei.

White Beach Road

Station 1 este zona în care găsim cele mai multe hoteluri de lux. Este de asemenea zona în care este situată Willy's Rock, o formațiune vulcanică poziționată în mare, aproape de mal. A devenit populară datorită altarului dedicat Sfintei Fecioara Maria. Noi am ajuns aici în ziua în care am luat o excursie denumita Land Tour, zi în care ne-am plimbat pe toată insula.

Station 2 este epicentrul White Beach. Este zona în care găsim cele mai multe restaurante, baruri și magazine. Așa cum spuneam mai sus, este o zonă animată și gălăgioasă seara până târziu în noapte. Faptul că e poziționată în mijlocul plajei și populată de multe localuri, seara devine aglomerată. Aici este și zona de shopping cunoscută sub numele de D'Mall. Tot aici există și o piață de pește numită D’Talipapa.

Station 3 este zona în care natura este la ea acasă, cea mai liniștită zonă din cele 3. Există și aici restaurante dar nu este abundența din zona centrală. Mi-a plăcut că am ales cazarea în Station 3, pentru noi a fost cea mai bună variantă.

Un fenomen interesant este acela că pe timpul zilei White Beach nu pare deloc aglomerată însă începând cu ora 18.00 când soarele începe să apună, plaja se aglomerează brusc de turiștii care nu vor să rateze magnicficul apus marca Boracay. Insula este celebră și datorită superbelor apusuri de soare care se pot vedea de aici.

Ce am făcut în Boracay?

În prima zi în care am ajuns am lenevit la prânz pe terasa pensiunii și pe plaja din fața acesteia. Deși eram morți de obosiți după un drum foarte lung, nu am dormit, era prea frumos ca să ne irosim vremea dormind iar trecerea bruscă de la zăpada pe care o lăsasem în țară la plaja cu nisip alb și ape azurii, este spectaculoasă.

După amiaza, spre seară, am plecat spre Station 2 în recunoaștere. Pe drum am cules diverse info privind excursiile pe care le-am putea face în cele 3 zile pline pe care le aveam de stat pe insulă. Să nu vă imaginați că veți găsi birouri ale agențiilor de turism în sensul lor clasic. Nu, în Boracay excursiile se iau de pe plajă, de la diverși localnici care te acostează sau pe care îi acostezi tu dacă realizezi care sunt localnicii care vând excursii.

Am găsit și casă de schimb. Cursul de schimb este bun, nu prea face sens să schimbi toți banii în Manila. Citisem dinainte că se pot schimba la curs bun și pe insule așa că în Manila schimbasem doar o mică parte din bani. Recomandat este să aveți USD la voi, este paritatea mai bună.

Plaja începea să se aglomereze de turiștii care voiau să admire apusul de soare. Era destul de înnorat iar apusul nu s-a putut vedea în toată splendoarea lui, de fapt nu s-a văzut aproape deloc, perdeaua de nori era destul de groasă, întunecată și coborâtă aproape de linia orizontului.

În larg începeau cursele de bărci care alergau să prindă apusul. Doar că cei care au închiriat bărci în această zi au fost ghinioniști, au alergat după un apus aproape invizibil.

Pentru că eram nedormiți de foarte multe ore am hotărât ca în ziua 2 să nu luăm excursie, eram siguri că vom dori să dormim mai mult iar excursiile sunt matinale.

Ziua 2 am petrecut-o bântuind pe plajă, nu am stat locului până seara.

Pe plajele din Boracay nu prea există șezlonguri de închiriat, cel puțin noi nu am găsit în zonele prin care ne-am mișcat. Găsești șezlonguri doar în dreptul unora dintre cazări și pe acelea au acces doar turiștii cazați acolo. Pensiunea unde am stat noi nu avea șezlonguri așa că am stat pe nisip, puținul timp pe care l-am stat efectiv pe plajă. Aș putea zice mai degrabă că ne "parcam" prosoapele cât timp făceam baie., în rest am fost în mișcare iar din când în când mai opream pe terasa pensiunii.

White beach e toată mărginită de palmieri deci există umbră din belșug, nu ai nevoie de umbrelă. Temperatura era de maxim 30 de grade, o temperatură excelentă aș putea zice. Umiditatea e rezonabilă, aproape că nu o simți. Dacă ar fi să compar cu Zanzibar unde umiditatea te lovește de cum ieși din aeroport, aici aproape că nu o simți.

Așadar ziua 2 s-a rezumat la plimbări pe plajă îmbinate cu băi în apele turcoaz ale Mării Sulu. Rezumatul zile îl găsiți în fotografiile de mai jos.

În ziua 3 am mers într-o excursie pe apă, Island Hopping. Excursia a costat 3.000 PSP de persoană Îmbarcarea a fost la 10 dimineața, era cam întunecat, nori destul de mulți. Am oprit pe o insulă și la snorkeling. Snorkeling nu am vrut să facem, nu erau cele mai bune condiții așa că plimbarea s-a terminat ceva mai repede decât ar fi trebuit. Toată plimbarea a durat maxim 3h. Nu mi s-a părut wow, nu prea aveai ce vedea. Adevărul e că Boracay nu oferă foartă multă aventură comparativ cu alte insule din Philippines, fiind atât de mică este o insulă mai mult pentru odihnă decât pentru aventură, nu sunt cine știe ce obiective de vizitat.

Apoi am rămas pe plajă până seara, de data asta am prins un apus frumușel, încă erau nori.

Seara am luat cina la un restaurant japonez cu prețuri bune și mâncare asemenea, situat lângă cazarea noastră. Prețurile la mâncare variază, în Station 3, zona noastră, erau prețuri decente. Pe măsură ce te apropiai de Station 2, în miezul insulei, prețurile creșteau semnificativ.

În ziua 4 și ultima, am avut în program un tur al insulei, a fost a doua și ultima excursie făcută în Boracay. Turul a durat în jur de 4 ore, a costat 3.000 de psp de persoană, bani de care am înconjurat toată insula, cu opriri la cele mai importante obiective.

Prima oprire a fost la Lugutan Mangrove Park.

Apoi am ajuns pe Bulabog Beach, pe partea cealaltă a insulei. Exact așa cum bănuiam despre partea aceasta a insulei, bătea vântul, vreme numai bună pentru sporturi nautice.

Am continuat apoi o bucată de drum prin oraș. Cam așa arată orașul. Sărăcie! Nu degeaba plecă filipinezii la muncă prin Europa. Nu am putut să nu remarc cât este de scump combustibilul pentru autovehicule. Prohibitiv pentru veniturile lor. Costă în jur de 5 lei/litru. Da, este mai ieftin decât la noi dar ei au venituri lunare mult, mult mai mici decât noi.

Următoarea oprire a fost la Cujo's Keyhole.

Keyhole Rock este o stâncă care a fost modelată de forța naturii de-a lungul a sute de ani ani. Rezultatul eroziunii este o formațiune stâncoasă cu o „gaura a cheii” perfect formată în centru. Acest lucru creează un cadru perfect prin care pot fi văzute apele azurii și plajele cu nisip alb din Boracay. Dacă poți! În acea zonă sunt valuri mari și nu te poți apropia de stâncă, deci nici vorbă să intri prin "gaura cheii" ca să poți să privești dincolo de ea. Poate sunt perioade în care marea este mai liniștită în acea zonă, nu știu, cert este că noi am prins o mare zbuciumată care nu ne-a lăsat să ne apropiem de stâncă. Era și un cordon de-a curmezișul străzii care interzicea accesul în apropierea stâncii.

Apoi ne-am mai oprit undeva pe marginea drumului și am mai făcut câteva fotografii.

A urmat apoi Puka Beach, o plajă tare frumoasă. Dar care plajă nu este frumoasă în Boracay?

După Puka a urmat Diniwid Beach, o plajă situată pe aceeași latură a insulei cu White Beach. Este de asemenea o plajă largă, cu același nisip alb, fin și cu ape azurii. De fapt toată insula Boracay se scaldă în ape azurii.

Diniwid Beach

Următoarea oprire și ultima a fost la Willy's Rock. Așa cum scriam mai sus, este o formațiune vulcanică poziționată în mare, aproape de mal. A devenit populară datorită altarului dedicat Sfintei Fecioara Maria.

Ultima zi a fost ziua cea mai aproapiată de modul cum îmi petrec eu în ultimii ani vacanțele, mai pe alergătură, să cuprind cât mai mult din destinațiile la care visez pe parcursul anului.

În Boracay mai mult am stat, ne-am odihnit după o perioadă foarte grea, urâtă aș putea spune. Ne-am încărcat bateriile pentru Palawan unde știam că vom avea niște zile mult mai active.

Soarele ne-a răsplătit în ultima zi cu un apus mult mai frumos decât cele de până atunci. Parca voia să ne răsplătească la finalulul vacanței.

Și ca o concluzie personală, Boracay este pentru persoanele comode care nu iubesc aventura din cale afară, este pentru oameni care preferă să leneveasca în loc să cutreiere, este potrivit și pentru vacanțe împreună cu copiii, asta dacă reușești să-i târăști după tine atâta amar de drum.

Pentru noi Boracay nu este acel ceva în care am sta o prea lungă perioadă de timp, 4 zile ne-au fost suficiente. Vibe-ul e fain dar nu-l atinge pe cel din Koh Lipe.

Ne-a plăcut dar nu într-atât încât să ne dorim să revenim.

_________

Viața e scurtă și lumea e mare. Fă din viața ta cea mai frumoasă aventură!