Kenya în pandemie

Pe perioada pandemiei, în anul 2020 și jumătate de an 2021 am muncit foarte mult și nu am lucrat nicio zi de acasă. Pe lângă activitățile uzuale am fost implicată într-un mega proiect foarte solicitant care după 1 an m-a adus într-o stare de oboseală maximă. Am intrat în vară anului 2021 obosită, foarte obosită, și cu dorința de a pleca în vacanță cât mai departe și cât mai multe zile.

Multe țări erau închise, situația medicală la nivel mondial era fluidă, țările se închideau sau se deschideau cu o viteză pe care nu mai reușeam să o urmăresc.

Iar eu trebuia să găsesc o țară verde care primea turiști. Nu erau foarte multe în această situație.

Am ales Kenya după un research destul de minuțios. Am ales-o și pentru deschiderea ei la Oceanul Indian pe care îl iubesc dar și pentru că Africa mi-a rămas în suflet după vacanțele din Tanzania și Zanzibar.

Nu am ales să mergem prin agenție pentru că pe de-o parte agentiile din România nu au sejururi lungi de 12 nopți și pe de altă parte pentru că suntem obișnuiți să fim de capul nostru, fără constrângeri sau program cu grupul. Iar vacanțele prin agenții sunt aproape întotdeauna mai scumpe decât cele pe cont propriu.

Biletele de avion le-am luat cu o lună înainte de data plecării prin Turkish Airlines pentru că aveau zboruri în Mombasa, oraș care era aproape de locația aleasă drept destinație, Diani Beach. Ulterior s-a dovedit ca nici Turkish nu mai e o companie serioasă așa cum credeam. Ne-a anulat de 2 ori zborul de dus și a doua oară ne-a oferit varianta unui zbor București-Nairobi, toate cursele spre Mombasa fiind anulate. Asta a presupus achiziționarea unor bilete de avion nebugetate de la Kenya Airways pentru un zbor intern Nairobi-Mombasa, zbor care ne-a mai scos din buzunar 300 și ceva de euro.

Cazarea am achiziționat-o prin booking, 12 nopți în perioada 25 iulie - 06 august 2021 și ne-a costat 2.085 usd. Am ales hotelul Jacaranda Indian Ocean Beach Resort de 4* cu mic dejun inclus. Hotelul este de fapt format din căsuțe împrăștiate într-o gradina mare plină cu maimuțe. Am avut o astfel de căsuță aproape de plajă.

Hotelul nu își merită cele 4* în opinia mea. Mobilierul este învechit, băile idem, micul dejun repetitiv și modest.

Temperaturile au fost ideale, 27⁰-28⁰, probabil resimțite pe la maxim 30⁰-32⁰ din cauza umidității ridicate. A și plouat puțin într-o după amiază. În acea perioadă la ei este iarnă.

Nouă ne-a plăcut tare mult, veneam din România unde era caniculă.

Plaja este frumoasă dar scăldatul în dreptul căsuței noastre era destul de neplăcut pentru că erau pietre și corali.

Însă dacă te deplasai câțiva zeci de metri în stânga sau în dreapta era ok.

Pe plajă există un beach bar care la acel moment era deschis până pe la orele 21.00. Era mai mult gol pentru că turiști erau foarte puțini.

La câteva sute de metri distanță există un estuar, locul unde se varsă râul Kongo în Oceanul Indian. E o zonă frumoasă, deschisă, liniștită, un loc unde poți face baie, atât în ocean cât și în estuar.

In weekend estuarul era aglomerat, veneau mulți băștinași, mulți din Nairobi, capitala Kenyei.

Tot în zona estuarului există un restaurant- Estuary Beach Lounge

deținut de Antonio, un italian stabilit de câțiva ani acolo. Seara obișnuiam să venim aici. Restaurantul era la 200 de metri de hotel și ajungeai la el mergând pe plajă. Ne plăcea să venim aici, era un vibe fain și mâncare bună și nu foarte scumpă.

Altfel nu prea poți umbla noaptea pe plajă, este întuneric. Noi am făcut și asta în câteva seri în care ne duceam la un restaurant aflat la vreun km jumate distanță. Ne lungeam întotdeauna cu statul la masă sau la bar și cum se întuneca devreme am fost nevoiți să mergem distanța aceasta prin întuneric. Când ajungeam în zonele în care nu existau hoteluri mărturisesc că de fiecare dată mi-a fost frică.

În perioada în care am fost noi, fiind pandemie, nu prea erau turiști, hotelul era ocupat la maxim jumătate de capacitate. Asta mi-a plăcut, liniște multă întreruptă doar de maimuțele care te vizitau pe toată perioada zilei. Nu erau agresive dar erau permanent flămânde și veneau să cerșească mâncare dacă te vedeau ronțăind ceva.

Nu am stat prea mult în resort, ne-am plimbat destul de mult.

Plaja am bătut-o în lung și-n lat, am mers zeci de km, un efort considerabil având în vedere că eu sunt destul de statică.

Ce am făcut în Kenya?

Încă din prima zi ne-am împrietenit pe plajă cu doi locuitori din zonă. Ne-au fost de mare folos. Ei ne-au ajutat să schimbăm bani, la hotel nu aveam această posibilitate. Tot cu ajutorul lor am închiriat tuk-tuk la un preț ca pentru băștinași. Ca peste tot pe unde am mai fost, turiștii sunt taxați mai mult decât locuitorii.

Prin ei am luat excursii mult mai ieftine decât cele oferite de agenția agreată de resort, tot ei ne-au dus în vizită în satul lor, cu ei am fost pe râu cu barca, ne-au aranjat un prânz pe malul oceanului și tot ei ne-au dus într-o zonă unde erau multe steluțe de mare.

Prima ieșire afară din resort a fost în prima zi când am inspectat împrejurimile mergând mulți km pe plajă.

Apoi ne-am întors în estuar unde prietenii kenyeni aranjaseră pentru noi un prânz cu pește, homar și fructe în stil rustic. Ieftin și bun!

În ziua următoare amicii noștri kenyeni ne-au dus într-o zonă pe care nu am fi descoperit-o singuri, un mic paradis marin plin cu steluțe de mare, un conglomerat de corali și pietre. Fără papuci de apă nu am fi putut ajunge acolo.

Tot în această zi ne-am rezervat toate excursiile pentru toată perioada vacanței, safari 2 zile în Parcul National Tsavo, vizită într-un sat locuit de masai, Mombasa, Wasini island, Glass boat adică plimbare pe ocean cu o barcă cu podeaua de sticlă, pescuit cu băștinașii, plimbare cu barca pe râu și vizită într-un sat locuit de băștinași. Toate excursiile le-am luat de pe plajă cu ajutorul celor 2 amici kenyeni.

După amiaza am fost să schimbăm bani într-un oraș din apropiere la cea mai neaoșă casă de schimb pe care am văzut-o în viața mea. Singură nu m-aș fi dus acolo nici să mă pici cu ceară. Dar noi aveam ghizi. Altfel nici nu ai fi dibuit-o vreodată. Locația era într-o mahala dar am primit cel mai bun curs posibil și cu ocazia asta am avut și prima interacțiune cu viața reală a kenyenilor.

Apoi ne-am oprit să mâncăm în oraș la unul dintre restaurantele bune din zona în care ne aflam. Cine nu a mai fost în Africa nu poate înțelege cum un astfel de restaurant poate fi cotat ca fiind bun. În imagine este DJ, unul dintre prietenii noștri kenyeni care ne-a însoțit pe parcursul întregii incursiuni prin oraș.

Următoarele două zile le-am petrecut în safari în Parcul Național Tsavo. Noi mai fusesem în safari în Tanzania și nu aș mai fi mers din nou însă Călin era la prima lui ieșire de acest gen. Așa că pentru el am repetat aventura printre animale.

Tsavo este alcătuit din două parcuri separate, Parcul Național Tsavo East și Parcul Național Tsavo West. Este situat în provincia de coastă din Kenya, între orașul Nairobi și Mombasa. Tsavo are o suprafață de aproape 22.000 km2, fiind cel mai mare parc național din Kenya și unul dintre cele mai mari din lume. Parcul a fost împărțit în două din cauza căii ferate care merge din Mombasa spre interiorul Kenyei. (calea ferată e făcută de chinezi care sunt implicați puternic în investițiile făcute de Kenya)

Noi am fost in Tsavo Est. Cele 2 zile de safari au costat 235$/persoană.

Cazarea am avut-o la Voi Safari Lodge, un hotel cu ferestre foarte mari care oferă turiștilor o priveliște frumoasă asupra întregii văi. Hotelul este avantajat de faptul că la poalele dealului pe care se află vin animalele să se adape oferind turiștilor astfel, zi de zi, o imagine pitorească fără să facă niciun efort.

Am alergat două zile prin sălbăticie. Imaginile spun mai multe decât cuvintele.

La întoarcerea din safari am oprit într-un sat semituristic de masai. Îl numesc semituristic pentru că a trebuit să plătim câte 10$ de persoană ca să-l putem vizita. În banii ăștia intra vizita propriu-zisă, un dans al masailor și o demonstrație de aprins focul fără instrumentele moderne cu care noi suntem obișnuiți.

Satul avea și o mică școală pentru copiii satului, școală care fusese construită din donațiile turiștilor și care se autofinanța tot din donații. Cu alte cuvinte nu era o școală finanțată de statul kenyan ci construită de masai pentru copiii din sat. Masaii s-au organizat singuri astfel încăt să le ofere copiilor lor un minim de educație. Deviza școlii era No Mutilation, But Education. Am făcut și noi o donație, practic cu banii donați s-a acoperit salariul învățătoarei pentru o lună.

Căsuțele erau construite din balegar de capra si vaca, amestecat cu noroi, iarba si urina de vaca. De dormit dorm pe o piele de vacă sau capră, nu au paturi. Am intrat într-un astfel de dormitor în care nu puteai sta în picioare și într-un întuneric aproape complet de abia am dibuit patul, acea piele de vacă întinsă direct pe pământ. Camera era aproape cât patul, nu aveai loc să te învărți în jurul lui.

Nu aveau electricitate.

Mombasa

În următoarea zi am vizitat Mombasa care este al doilea oraș ca mărime din Kenya, după Nairobi.

Am vizitat Mombasa Tusks, un reper faimos în oraș, colții Mombasa au fost construiți pentru a comemora vizita reginei Elisabeta în Mombasa în anul 1952. Construiți din aluminiu, colții marchează intrarea în inima orașului. Colții formează litera "M" de la Mombasa.

Am ajuns apoi la Fortul Isus construit cu câțiva ani înainte de anul 1600 de către portughezi, Kenya fiind sub dominația portughezilor în acea perioadă. Fortul Jesus/Isus este în patrimoniul mondial UNESCO și este una dintre cele mai importante atracții turistice din Mombasa.

Este construit în întregime din piatră de coral și mortar și este ruinat parțial, în prezent autoritățile locale au început reconsolidarea lui folosind aceleași materiale pentru ca acesta să arate la fel ca în momentul construirii lui. Fortul Isus găzduiește un muzeu construit deasupra fostei cazarme. Exponatele includ printre altele și o vastă colecție de ceramică care reflectă diversele culturi care s-au perindat de-a lungul coastei.

Apoi am intrat în inima orașului vechi și ne-am petrecut toată ziua pe străduțele înguste care au un farmec al vremurilor de vechi apuse.

Tot în zona orașului vechi am găsit un magazin de bijuterii de argint vechi, deosebite, foarte frumoase. Nu am putut pleca fără să-mi cumpăr ceva de acolo. Aș fi luat multe însă nu erau ieftine. Ce m-a surprins a fost faptul că m-a lăsat să plec cu medalionul ales fără să plătesc, nu avem suficienți bani la mine. I-am dat adresa hotelului și a doua zi a trimis pe cineva să-i dau banii. Nu-mi ceruse niciun document de identitate, a mers 100% pe încredere.

Vizita în Mombasa ne-a costat 35$ de persoană.

Ziua următoare am stat în resort, aveam ceva de lucrat la proiectul în care ziceam că am fost implicată și eram și cam obosiți după cele 3 zile în care alergasem de dimineață până seara.

Tot în această zi Turkish ne-a anunțat printr-un mesaj că zborul de întoarcere a fost anulat. Deci pentru a treia oară Turkish Airlines ne-a anulat zborul, de 2 ori pe cel de dus și a 3 a oara cel de întors.

Niște români pe care i-am cunoscut în safari, veniți în Kenya cu agenția Karpaten, ne-au sugerat să încercăm să ne lipim de un charter. Zis și făcut. Am luat legătura cu cei de la Karpaten care aveau turiști în Diani Beach și am avut noroc chior, doar 3 locuri libere existau disponibile și au fost ale noastre. Așa că zborul de întoarcere a fost direct, am zburat cam 6 ore. Însă această schimbare de zbor a presupus prelungirea sejurului cu încă 4 nopți deci încă 550 usd nebugetați, plus mâncarea separat și niște bani blocați o perioadă. Asta pentru că Turkish ne-a restituit banii pe zborurile anulate după ce am plătit charterul.

Toată aventura aceasta cu zborurile anulate ne-a confirmat încă o dată că întotdeauna în vacanță trebuie să avem disponibil un surplus de bani pe care să îi putem folosi în astfel de situații. În cazul nostru anulările succesive de zboruri au generat cost suplimentar de peste 1.000usd.

Insula Wasini este o insulă de corali cu o lungime de aproximativ 7km, nelectrificată. Apa pe care o folosesc este apa de ploaie pe care o colectează în niște bazine, nu există fântîni. Insula se află în sud-estul Kenyei, la 3 kilometri de coasta Oceanului Indian, la 75 de kilometri sud de Mombasa și foarte aproape de Tanzania pe care o și putem vedea în zilele senine. Insula are în jur de 2.000 de locuitori permanenți care trăiesc în niște condiții grele.

Pe această insulă există două sate, Wasini și Mkwiro. Noi am fost în satul Wasini.

Plimbarea cu barca cu podeaua de sticlă

Scopul acestei plimbări a fost de fapt să vedem delfini. Însă a fost o zi ghinionistă, nu am văzut niciun delfin. Plimbarea a presupus opriri în care se făcea snorkelling. Dacă nu erai fanul scufundărilor puteai sta în barcă de unde prin podeaua de sticlă vedeai toată fauna și flora de sub tine, pești colorați și mulți corali.

Pentru această plimbare a trebuit să mergem în celalalt capăt al plajei Diani, acolo era zona bărcilor și locul de unde se pleca în excursii pe ocean. Totodată pe plaja aceea exista și o zonă comercială cu produse făcute manual de băștinași.

Apoi a urmat o zi de leneveală

și cu plimbări pe plajă până seara târziu, cu masaj la saloanele pitorești de pe plajă, cu opriri la localurile de pe malul oceanului pentru un suc natural sau pentru cină și sfârșind cu explorări pe fundul oceanului aflat la reflux.

Mareea nu este atât de puternică, oceanul la reflux se retragea maxim 10 m.

Mi-a plăcut în Kenya faptul că există multe locuri/localuri unde poți plăti cu cardul spre deosebire de Zanzibar unde cash-ul e rege.

În amonte pe râul Kongo

Cu ajutorul amicilor noștri kenyeni am închiriat o barcă care ne-a dus în amonte pe râul Kongo. De fapt excursia aceasta pe râu a fost bonus la pachetul de excursii achiziționat. Nu am plătit pentru această plimbare. Destinația noastră finală a fost satul în care s-au născut și în care trăiau cei 2 băștinași care ne-au ajutat în alegerea excursiilor și care ne-au și însoțit în vizita pe care am făcut-o în satul lor natal.

Satul

Primul lucru pe care l-am remarcat în sat a fost curățenia. De obicei satele africane sunt murdare, aleile pline de pet-uri și grămezi de mizerie. Ei bine satul ăsta nu era așa, peste tot era măturat, nu găseai mizerii aruncate pe jos. Casele erau împrăștiate într-o pădurice formată din arbori fructiferi sau tufe de plante medicinale. Imaginați-vă un sat într-o livadă de pomi fructiferi exotici. În mijlocul satului aveau fântâna de care erau extrem de mândri. Din câte ne-au povestit era făcută din donații. Statul nu se prea preocupă de bunăstarea sătenilor fiind nevoiți de multe ori să apeleze la varianta donațiilor. De aceea erau tare, tare necăjiți cei cu care am mai vorbit, pandemia și închiderea țării a însemnat pentru ei foamete, turismul fiind principala sursă de venit a băștinașilor care trăiesc în apropierea oceanului.

La pescuit cu băștinașii

Pentru această escapadă ne-am trezit la 5 dimineața pentru că la ora 6 era stabilită ora pentru plecat pe ocean. Nu era o escapadă turistică, o plimbare achiziționată prin agenție. Am stabilit detaliile pe plajă într-o zi când i-am văzut venind de la pescuit.

Am plecat cu ei dimineața devreme urmând să ne întoarcem atunci când se întorceau ei în mod obișnuit. Până la urmă nu a fost așa cum am planificat.

Pescuitul presupunea o bărcuță din lemn cu pânze, lungă și îngustă denumită Dhow în care de abia aveam loc toți 6, 3 pescari și 3 însoțitori, adică noi.

Era foarte frig la ora aia. Mi-a fost frig, ne-a fost frig până a ieșit soarele. Latura pozitivă a fost că am văzut cel mai frumos răsărit de soare și pentru prima oară de pe mare/ocean. Apoi ne-am udat destul de rău. Oceanul nu era liniștit. Dar nici agitat. Însă erau valuri suficient cât să ne ude la mișcări mai bruște. Dacă ești o persoană mai agitată care nu poate sta prea mult în același loc poți avea o problemă într-o astfel de bărcuță, nu vei rezista prea mult în larg.

Trecând peste frig și lipsa spațiului, am constatat că nu ne simțim prea bine. Noi, adulții, am fi rezistat până la final, nu ne era confortabil dar nici atât de rău încât să abandonăm însă Călin se albise la față, se simțea din ce în ce mai rău și nu îi mai ardea de pescuit. Vreo 3 ore a rezistat după care i-am rugat frumos să ne lase la țărm. În aceste 3 ore au reușit să prindă câțiva pești frumos colorați pe care ni i-au dat nouă pentru masa de prânz.

Masa de prânz am servit-o în cel mai rustic mod posibil, pe plajă. Peștii pe care îi pescuisem dimineața ni i-au preparat într-un mod inedit pentru noi, înfipți în niște bețe și fripți la jar.

Au trecut repede cele 16 zile care au format cea mai lungă vacanță pe care am avut-o vreodată. Kenya prin tot ceea ce ne-a oferit a reușit și ea să ocupe un loc pentru totdeauna în inima noastră.