5 zile în New York și o zi în boemul Washington

Vizele le aveam luate de la începutul anului 2023 însă dorința de a merge în USA nu era atât de mare așa că nu m-am grăbit deloc cu planificarea unei vacanțe în acea direcție. New York era în lista mea de destinații dar mai pe la coadă. De aceea am tot amânat această vacanță.

Hotărârea de a pleca a venit brusc odată cu black friday-ul de la final de an 2025. Un amic m-a informat asupra unei oferte a companiei Hisky și decizia am luat-o pe loc. Toate cele 4 bilete ne-au costat 1.657 usd, în jur de 350 euro/bilet, am avut 3 bilete cu bagaj de cală și unul fără, un super preț pentru o destinație atât de îndepărtată. E a nu știu câta oară când schimb ordinea destinațiilor din lista mea doar pentru că am prins o ofertă bună la zboruri.

Perioada aleasă a fost în vacanța de Paște. Însă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg câteodată, compania de zbor ne-a încurcat puțin.

La un moment dat, cu vreo lună înainte de începerea vacanței, Hisky a anulat zborul ales de noi. În contextul proaspătului război cu Iran, a creșterii prețului la kerosen dar și a cererii scăzute pentru acest zbor, Hisky a anulat multe din cursele programate, a rămas una singură în acea perioadă. Probabil că au comasat toți pasagerii din toate zborurile în unul singur. Chiar și așa, avionul nu a fost plin, la dus a fost cam ⅔ ocupat iar la întors ⅓. Astfel am avut loc mult în timpul zborurilor.

Ne-a încurcat puțin această schimbare a datelor de zbor, aveam cazarea plătită deja, am avut noroc că nu avea ocupată perioada imediat următoare și am putut glisa câteva zile cazarea, a fost de treabă americanul al cărui apartament îl rezervasem.

Alegerea cazării a durat destul de mult. Cazările în NYC sunt extrem de scumpe. Găsești și pe la 2.000 usd însa în condiții foarte proaste, genul de hostel cu 10 paturi în cameră și baia la comun.

După multe căutări am ajuns la următoarele două variante:

1. 3500 euro o cameră cu 2 paturi duble la un hotel decent în Manhattan

2.  2200 euro un apartament cu 3 camere, 2 băi și balcon în Hoboken, New Jersey, la o stație de Path distanță de NYC.

Posibil ca prețurile să varieze mult în funcție de perioada, în săptămâna aleasă de noi în vacanța de Paște, prețurile erau foarte ridicate.

Fiind 4 persoane în această vacanță, varianta 1 mi s-a părut și scumpă și proastă. E drept, era în miezul NYC însă gândul de a sta patru persoane într-o cameră mică de hotel mi s-a părut inacceptabil, oricât și-ar fi dorit copiii să fie în buricul Manhattanului.

Așa că am ales varianta Hoboken, variantă care până la urmă ne-a plăcut mult de tot tuturor și pe care vi-o recomand și vouă în caz că aveți în plan să vizitați New York.

Intrarea în SUA a fost mult mai simplă decât îmi imaginam. Am avut noroc de un ofițer foarte simpatic și glumeț care ne-a întrebat pe fiecare doar cu ce ne ocupăm și de cât timp. Am trecut extrem de repede și fără să fi avut loc vreun control excesiv. Dimpotrivă, mi s-a părut mai riguros cel din aeroportul Otopeni.

Odată ajunși în NYC, pentru că ne încurcau tare cele 3 bagaje de cală am decis să luăm un taxi până la cazare. Scump, dom'le! 190usd ne-a costat un Uber până la locație. E drept că era o mașină mai luxoasă și foarte mare însă toate mașinile mari erau la același preț.

La întoarcere tot Uber am luat, a costat mai puțin, 110 usd.

Cazarea noastră era la aproximativ 10-15 minute de stația trenului Path care face legătura cu NYC, fără bagaje era o plăcere drumul însă să târăsti trollerul prin oraș preț de 1km nu era prea plăcut și nici nu cred că rezistau roțile.

Așadar legătura aeroport (JFK)-cazare (Hoboken) am avut-o și la dus și la întors cu taxiul. Cost total 300 usd. Scump!

Dar nimic nu e ieftin în New York.

Am ajuns la cazare pe la ora 15.00. Nu eram prea odihniți, am zburat 9.30 pe timp de zi și nu prea ne era somn. La noi era ora 22.00, diferența de fus orar era mare și am cam resimțit-o. Nu ne-am culcat, trebuia să ne acomodăm la noul fus orar. Am plecat prin orășelul acesta să facem cunoștință cu el.

Hoboken este un orășel în care mi-ar plăcea să trăiesc.

E un oraș liniștit, cu străzi largi mărginite de copaci, toți înfloriți în perioada cât am stat noi acolo, cu o faleză lungă și frumoasă pe malul râului Hudson, cu căsuțe de cărămidă roșie. Strada principală din centru, paralelă cu faleza, are o sumedenie de restaurante, terase și magazinașe. Nu am văzut niciun om al străzii sau vreun drogat pe străzile Hoboken în toată săptămâna petrecută acolo. Noaptea circulai absolut în siguranță prin oraș.

Ne-a dat un vibe bun acest oraș și ne-a plăcut tuturor foarte mult, inclusiv copiilor.

Am început explorarea orașului New York din a doua zi în care am exagerat cu mersul pe jos, am depășit 30.000 pași. Eu una, la finalul zilei, eram dărâmată.

Legătura dintre Hoboken (NJ) și New York

Ca să ajungi din Hoboken în NYC ai două variante:

1. Cu autobuzul 126 care traversează râul Hudson prin tunelul Lincoln și te lasă în NYC la Port Autority Bus Terminal, la 2 străzi de Time Square,  3 usd călătoria, 9 stații, face aprox. 20 minute dimineața când străzile sunt mai libere. Apoi se aglomerează și poți sta mult timp blocat în tunelul Lincoln motiv pentru care nu recomand această variantă în perioadele de vârf ale zilei.

2. Cu Path-ul, un tren-metrou care trece pe sub râul Hudson, apoi iei metroul în orice direcție dorești, tot 3 usd biletul. Am mers mai mult pe varianta această, mult mai rapidă.

Mai există și varianta ferry care însă e puțin folosită fiind mai scumpă și mai puțin rapidă. Nu am încercat-o.

Așa cum ziceam mai sus, din motive de rapiditate noi am ales varianta Path de cele mai multe ori. Am luat din stație, de la un aparat, un card cu 40 de călătorii. Ne-a costat 119usd, 40 călătorii x 2.85usd + 5 usd cardul. Pentru faptul că achiziționezi atâtea călătorii primești o mică reducere de 15 cenți/călătorie. Ulterior am realizat că puteam foarte bine să fi plătit direct cu cardul bancar la aparatele de la turnicheți, era cam același lucru, ba chiar mai ieftin dacă ținem cont că am plătit și 5usd pe cardul pe care am încărcat călătoriile și nici nu am epuizat toate cele 40 de călătorii, într-o zi am uitat cardul acasă iar în alta am folosit autobuzul.

Nu exista variantă de abonament pentru PATH.

În New York cel mai mult am folosit metroul plătind prin sistemul OMNY, contactless cu cardul bancar la aparatele de la turnicheți. De vreo 2 ori am luat autobuzul. Sistemul OMNY nu are un „abonament” clasic pe care să îl cumperi în avans. În schimb, funcționează un fel de abonament (și la metrou și la autobuze) prin plafonarea săptămânală a tarifului: plătești pe măsură ce mergi, iar după a 12-a călătorie, restul sunt gratuite. Singura condiție este să folosești de fiecare dată același card bancar, logic.

Fără pass back, adică nu poți plăti pentru mai multe persoane și să se contorizeze. Doar prima validare dintr-un interval de 15-18 minute contează pentru cele 12 călătorii necesare.

Deci nici această variantă nu ne-a fost de prea mult folos, noi fiind 4, deși plăteam cu același card și adunam o sumedenie de călătorii, nu se contoriza decât o călătorie la fiecare trecere, fiind în situația de pass back. Și oricum noi am mers mult pe jos prin NYC, nu țopăiam dintr-un metrou în altul.

Așa că fiecare călătorie a fost plătită, nu am beneficiat de reduceri, nu ne-a folosit sistemul lor de gratuitate după a 12 a călătorie.

PATH-ul nu intră în acest joc al gratuității după cea de-a 12 a călătorie. Este separat de autobuze și metrou.

Estimez că toate călătoriile cu PATH-ul, metroul și autobuzul ne-au costat în jur de 300 usd într-o săptămână. Adăugând și cele două curse de Uber de la sosire și plecare, rezultă un total de 600usd doar pe transport, 4 persoane.

Ziua 1 a însemnat, așa cum ziceam mai sus, 30.000 pași prin zona de nord a Manhattanului.

Times Square a fost primul nostru contact cu NYC. Times Square se diferențiază de alte zone ale orașului prin faptul că acolo este locul unde 2 bulevarde importante, Broadway și 7th Ave se intersectează dar nu mai formează un unghi de 90⁰ ci se întâlnesc într-un unghi diferit de 90⁰ formând o zonă ceva mai largă frecventată de turiști. Pentru cei care nu știu, majoritatea străzilor din Manhattan sunt paralele între ele și perpendiculare pe bulevarde, formând o rețea rectangulară cunoscută sub numele de grid system. 

Broadway este bulevardul principal care străbate Manhattan-ul în diagonală, rupând tiparul grilajului. 

În zona Lower Manhattan (sud), străzile sunt mai vechi, s-au dezvoltat organic și sunt mai întortocheate, neurmărind acest tipar.

Cu acest sistem de organizare al străzilor te simți în Manhattan ca pe o tablă uriașă de șah.

Revenind la Times Square, acolo și-au dat întâlnire multe branduri cunoscute care dau un adevărat spectacol stradal prin reclamele luminoase de-a dreptul uriașe. În opinia mea, aceste reclame au făcut Times Square atât de celebru și atât de vizitat de turiști. Tot aici este locul unde mulți artiști ambulanți prezintă turiștilor mini show-uri.

Așa cum se prezintă, percep Times Square ca fiind inima New Yorkului, o inimă foarte colorată și în același timp vibrantă datorită miilor de turiști aflați acolo în fiecare moment al zilei.

Din Times Square am plecat mai departe și de-a lungul întregii zile am străbătut pe rând tot nordul Manhattanului atingând rând pe rând toate obiectivele de pe listă: Central Park, Broadway Theatre, Rockfeller Center, Atlas, Trump Tower, Chrysler Building, Empire State Building, Grand Central Terminal, NYC Public Library, The French Building, Bryant Park, United Nation Headquarter, St Patrick's Cathedral, Madame Tussauds și la finalul zilei un pic din Koreatown de unde am luat metroul spre casă.

A doua zi ne-am gândit să coborâm în sud să vedem districtul financiar și tot ce mai era de văzut în zona aceea. Asta am și făcut doar că nu am mai găsit bilete de ferry pentru Statuia Libertății motiv pentru care am revenit într-o altă zi în zona de sud.

Ziua 2 a demarat cu vizitarea memorialului 9/11. Metroul ne-a lăsat chiar acolo. Stația de metrou WTC este uriașă și pare nouă față de stațiile celelalte prin care mai fusesem. Are și scări rulante, nu întâlnești decât foarte rar scări rulante la metrou. Și nici lifturi. Dacă ai un copil mic și ești doar tu cu el sau dacă ai vreun handicap și ești în scaun cu rotile, este foarte greu să călătorești cu metroul în NYC pentru că nu ai acces facil în subteran.

După 9/11 am continuat cu celebrul Wall Street, NY Stock Exchange, statuia Charging Bull, clădirea 1 Wallstreet Court, Clinton Castle, Potter Building, Trinity Church, City Hall, St.Paul's Chapel, The Trump Building, National Museum of the American Indian.

După ce am terminat această zonă ne-am îndreptat către Brooklyn Bridge cu gândul să îl traversăm până în Dumbo, Brooklyn. Zis și făcut.

Cred că ne-a luat vreo jumătate de oră până am traversat în partea cealaltă, bătea vântul și părea mai frig decât arăta termometrul, 14⁰. În ziua aceea chiar mi-a fost frig. Ne-am plimbat prin Dumbo, fiind duminică era în desfășurare și un mic târg stradal. Apoi ne-am dus pe malul râului mai aproape de cel de-al doilea pod, Manhattan Bridge.

Am stat vreo jumătate de oră pe malul râului, la soare, într-o zonă oarecum organizată, alături de alți mulți oameni. De acolo view-ul era foarte bun asupra celor două poduri alăturate.

Am făcut poze, ne-am încălzit puțin la soare apoi am pornit să găsim o stație de metrou, era mult prea frig și cam târziu ca să ne întoarcem tot pe jos, pe pod.

Ziua până spre seară a continuat cu pas de voie prin Chinatown și Little Italy, două zone populate de chinezi și italieni, zone pline de buticuri, hoteluri și restaurante. A fost o altă zi în care am mers pe jos excesiv de mult. Seara eram ruptă. Nici nu știam să zic ce mă doare mai tare, coloana vertebrală sau tălpile. În astfel de zile se simte viața mea sedentară și lipsa unui program sportiv.

În ziua 3 am luat SoHo la picior, am intrat pe străduțe, l-am străbătut în lung și-n larg. Are un farmec aparte, de vechi, un vechi care mie îmi place mult, parcă te transpune în trecut.

SoHo este cunoscut pentru străzile sale cu piatră cubică și cea mai mare colecție de arhitectură din fontă din lume. În loc să folosească piatră, constructorii au apelat la fontă pentru că era ieftină, rapidă și eficientă.

La sfârșitul secolului XIX, zona era inima industrială a New York-ului. După Al Doilea Război Mondial industria a dispărut, lăsând clădirile goale, în paragină. Prin anii '60, artiștii au ocupat ilegal aceste spații transformându-le în studiouri de creație, fiind spații largi, luminoase, potrivite pentru activități creative. Și tot atunci SoHo a fost la un pas de demolare pentru a face loc unei autostrăzi dar până la urmă proiectul a fost oprit.

În anii '70 cartierul a fost declarat District Istoric protejând astfel cele peste 500 de structuri din fontă.

Cartierul a evoluat de la un district industrial la o destinație de lux pentru shopping, artă și gastronomie. Prin mijlocul lui trece celebra stradă Broadway pe care am luat-o la pas până în Times Square pe care l-am văzut de data asta noaptea.

Apoi a urmat Top of The Rock. Se făcuse aproape miezul nopții. L-am ales pentru view-ul la 360⁰.

Clădirea Top of the Rock a fost construită în 1933 ca parte a complexului Rockefeller Center. Are o înălțime de 260 de metri și 70 de etaje.

Pentru acei ani este impresionant nivelul de înălțime. Și totuși nu este cea mai veche clădire ridicată la o așa înalțime. Pe locul 1 dpdv al vechimii și înălțimii este Empire State Building (381m) construită în 1931 și Crysler Building (319m) finalizată în anul 1930.

Există trei punți de observare deschise publicului, acestea sunt situate la etajele 67, 69 și 70. Până la etajul 67 se urcă cu liftul, apoi pe scări. Ultima punte, cea de la etajul 70 este complet în aer liber și oferă o vedere de 360⁰ asupra orașului, fără panouri de sticlă care să obstrucționeze priveliștea.

Pentru că eram ultima serie care intra în cladire, la ora 23.10, ne-au spus că putem sta la înălțime o oră, în mod normal doar 10 minute ai alocate. Biletul a costat 57.7 usd plus un supliment de 16.3 usd ca să putem urca pe platforma de la etajul 70, fără panouri și cu view la 360⁰. Scump, 74 usd pentru 10 minute. Noi am stat o oră fiind final de program dar tot foarte scump mi se pare. Preturile afișate pe site nu conțin taxe. SUA nu are TVA dar are o altă taxă pe care cei mai mulți nu o includ în preț.

Ziua 4 a fost ceva mai liniștită, ne-am mai tras sufletul după turul de forță făcut în primele 3 zile, aveam deja mai mult de 80.000 pași contorizați. Cu o zi înainte începuse să se încălzească astfel că în această zi ne apropiam de 30⁰. Ne-am întors din nou în sud ca să bifăm de aproape și simbolul Americii, Statuia Libertății și am văzut din barcă și insula Elis. Luasem bilete la ferry cu o seară înainte, am scăpat ceva mai ieftin, 26 usd de persoană.

După mica incursiune pe râu am luat-o la picior până la Chelsea Market, am văzut Little Island, High Line, Madison Square Garden, Vessel Structure și am încheiat seara într-un mall de lângă clădirea Vessel, Hudson Yards. Am revenit ceva mai devreme decât de obicei acasă, în următoarea zi aveam Washingtonul pe listă și la ora 7.00 trebuia să fim în zona Times Square.

Ziua 5 a însemnat trezirea de la 5 dimineața, achitasem o excursie de o zi în capitală. Excursia a costat în jur 100 euro de persoană, cu autocarul. Aveam de ales, pe cont propriu, cu trenul sau în mod organizat, cu autocarul. De pe GetYourGuide am cumpărat excursia și nu am greșit că am ales varianta aceasta. Pe cont propriu nu ne costa nici mai puțin și nici nu cred că am fi reușit să vedem toate obiectivele pe care Washington le oferă. În plus, am fi fost mult mai obosiți. Deja parcă stăteam pe piuneze, picioarele încinse și în stare de oboseală cronică. Erau 34⁰ în ziua aceea.

Pe drumul spre Washington am făcut o mică oprire în Delaware, un mic paradis fiscal al zonei cunoscut și de unii dintre oamenii de afaceri români.

Prima oprire a fost în Arlington la Cimitirul National Arlington unde am fost la locul unde se odihnește John F. Kennedy, soția lui și doi dintre copiii lor care au decedat prematur. Tot aici, la mică distanță este locul de veci al lui Robert F. Kennedy, fratele lui JFK.

Tot prin zonă, în Arlington, se află și Iwo Jima Memorial cunoscut oficial sub numele de United States Marine Corps War Memorial.

Tot în Arlington găsim clădirea Pentagonului pe lângă care am trecut în drumul spre Washington.

Apoi am intrat în Washington, și am început cu National Mall și ale lui obiective emblematice: Capitoliul, Monumentul Washington, Memorialul Lincoln, Memorialul celui de-al Doilea Război Mondial, Memorialul Veternilor din Vietnam, Memorialul Veteranilor din Coreea.

După ce am terminat obiectivele din National Mall a urmat fermecătorul cartier Georgetown care este cel mai vechi cartier din Washington, fondat anul 1751. Tot aici găsești Old Stone House, cea mai bătrână casă (1765) încă în picioare, aflată pe fundația s-a originală.

Am continuat cu cartierul Penn Quarter din centrul orașului unde se găsește Teatrul Ford, locul unde președintele Abraham Lincoln a fost împușcat în anul 1865 pe 14 aprilie. Vis à vis de teatru se găsește casa Petersen, locul în care a încetat din viață în dimineața următoare, pe 15 aprilie.

Întâmplarea a făcut să vizităm Washington exact în ziua când se împlineau 161 de ani de la moartea lui Abraham Lincoln.

Am văzut și impunătorul sediul FBI situat central, pe una din cele mai importante artere ale capitalei, Pennsylvania Avenue. Apoi am trecut pe lângă Memorialul Albert Einstein.

Am încheiat ziua cu vizitarea Casei Albe. Din păcate nu am avut un view prea bun asupra acesteia, în grădina din față este șantier, se construiește o sală de bal, sunt plase care obturează privirea vizitatorilor. Clădirea în sine nu e foarte impunătoare, mi-o imaginam mai mare.

Ghidul care ne-a însoțit în această incursiune prin Washington ne-a plăcut mult, un om pasionat de istorie care ne descria cu patos și foarte bine locurile vizitate.

Seara, la întoarcere, autocarul a oprit în Hoboken ca să arate pasagerilor cel mai bun view asupra Manhattanului. Noi am rămas acolo fiind aproape de cazarea noastră.

Ziua 6, ultima, a fost mai relaxată, doar plimbări de voie prin New York și puțin shopping.

Ce ar mai fi de știut?

Viza pentru USA am luat-o în urmă cu 3 ani. Procedura mi s-a părut destul de complicată și mult mai complexă decât orice altă procedură pentru viză întâlnită până acum. Totodată e și una dintre cele mai scumpe vize. Formularul D-160 este destul de stufos și cred că la momentul interviului soarta vizei tale e deja tranșată. Am aplicat toți 4 și viza ne-a fost acordată de la prima aplicare pe 10 ani. Bine că a fost să fie așa, a doua oară eu una nu aș mai fi aplicat.

Intrarea în USA mă așteptam să fie complicată și să dureze mult. Citisem și auzisem niște povești conform cărora te-ar purica la sânge. Așadar ne pregătisem cu multă rabdare, pregătiți să stăm vreo 2h până să putem ieși din aeroport. Nu a fost deloc așa, ba dimpotrivă. Am nimerit la un ofițer simpatic și glumeț, a durat maxim 5 minute interviul care a constat doar în întrebari legate de ocupația fiecăruia.

Orașul New York e de văzut o dată în viață, este un oraș vibrant, colorat în exces în zona lui centrală și sufocat de miile de turiști. Pentru un rezident nu cred că este foarte plăcut să te împiedici de turiști la tot pasul.

Permanent mi-a creat senzația a două orașe suprapuse, orașul istoric cu clădiri frumoase peste care au fost turnate clădiri noi, din sticlă, uriașe, care de multe ori strâng ca într-o menghină clădirile istorice. Casele istorice din New York care sunt "strangulate" sau sufocate de zgârie-nori moderni sunt cunoscute în limbajul urbanistic și imobiliar american sub numele de "Holdout Buildings". Neputând achiziționa terenul, dezvoltatorii imobiliari au construit zgârie-nori în jurul lor făcând ca aceste clădiri să arate ca niște căsuțe de păpuși. Mai jos aveți un exemplu de astfel de casă.

Washington este un oraș în care mi-ar plăcea să trăiesc, un oraș boem, liniștit. Ador vechiul, străzile și clădirile vechi. Iar in capitala SUA găsești din plin multă istorie și nu există zgârâie-nori. Dar asta se întâmplă deoarece există o lege veche din anul 1899, în vigoare și astăzi. Aceasta lege interzice construcția de clădiri mai înalte decât Capitoliul.

Washington se aseamănă mult cu un oraș european, cu clădiri de înalțime medie și cu multe zone multe verzi.

Americanii sunt excesivi de politicoși, câteodată mi s-a părut grețos excesul de politețe deoarece se vedea de departe că e o politețe impusă, controlată și nicidecum o stare naturală a individului.

O diversitate culturală mai mare nu am văzut niciunde altundeva.

Prețurile mi s-au părut mari și foarte mari. Chiar mă întrebam adeseori cum or putea trăi într-un oraș atât de scump și ce venituri or avea ca să le permită un trai atât de scump. Mâncarea, băuturile, apa, hainele, toate foarte scumpe.

Singurul lucru ieftin în SUA era benzina care costa în jur de 1$/litru. În contextul geo-politic actual în care prețul barilului crește ca Făt Frumos, ieftineală din SUA în ceea ce privește combustibilul auto pare o aroganță de-a dreptul. Dar americanii au producție record de petrol, capacitate mare de rafinare internă, taxe semnificativ mai mici decât în Europa, au strategie de piață și au rezerve.

Nu or avea americanii TVA însă au un echivalent al TVA-ului denumit Sales Tax. Ce e nasol e faptul că aceasta nu e afișată și de multe ori te trezești la casă cu ea adăugată prețului văzut de tine la raft. Doar magazinele foarte mari am remarcat că au taxa inclusă în prețul afișat la raft.

Banii

Dolarii nu mai au nevoie de prezentare însă ce vă pot spune e faptul că nu e rău să aveți și cash la voi. Poți avea surpriza să nu îți meargă cardul, de exemplu. Nouă cardurile emise de BRD, nici Visa și nici Mastercard, nu ne-au funcționat. Aveam de backup un card de Salt care a funcționat peste tot, un card Revolut care la fel, nu ne-a făcut probleme. Am testat și un card Unicredit și funcționa și acesta. Nu am idee de ce cardurile BRD nu erau acceptate de comercianți, cert este că dacă le-am fi avut doar pe acelea am fi avut o mare problemă.

Apoi nu am reușit deloc să achităm cu cardul bancar cardul de Path pe care se încărcau călătoriile. Am plătit cash până la urmă.

În general nu ai nevoie de bani cash, cam peste tot poți plăti cu cardul însă există magazine care nu acceptă carduri dacă valoarea produselor este mică. Alte magazine percep un preț mai mare dacă achiți cu cardul. Și mai sunt tarabele cu suveniruri unde doar cash poți plăti.

Telefonia și internetul

A fost prima vacanță în care nu mi-am mai cumpărat e-sim. În USA am folosit doar sim-ul de la Digi. Citisem că funcționează excepțional, așa este, Digi merge de rupe în USA. Se conectează în rețeaua AT&T. Traficul de date costă 0,0004 euro/MB adică 0,4 euro/GB ceea ce înseamnă 2 lei pentru 1 GB. La ce bun să mai iei e-sim? Costa mult mai mult.

Tigările au un preț prohibitiv, în NYC nu am văzut țigări mai ieftine de 17$. Din câte citeam, diferă mult prețurile de la un stat la altul. În schimb, la plecare am luat din aeroport un cartuș de Camel mentolat cu 65$.

În aeroportul JFK nu se fumează, locuri amenajate există doar la ieșirea din aeroport.

Referitor la fumători am remarcat că un fumător este privit mai urât decât unul care fumează marijuana. Este complet aiurea but that's it!

Pentru că ce să vezi? Marijuana este legală în New York pentru adulții cu vârsta de peste 21 de ani. Mirosul ei caracteristic îl întâlnești adesea prin oraș, peste tot. Am văzut multe magazine.

Bacșișul practicat este între 15% și 25%. Poate fi inclus sau nu în nota de plată. Nu prea este opțional.

Vremea în luna aprile

În prima și a doua zi erau 14⁰, a crescut apoi brusc până la 34⁰, într-o săptămână au înfrunzit și pomii cei mai leneși. Am prins perioada cu pomi înfloriți, o minune atât în Hoboken unde am stat cât și în Washington. În New York nu întâlnești prea mulți pomi pe marginea străzilor, cel puțin nu în zonele în care ne-am mișcat noi.

Transportul în NYC costă 3$/călătorie, indiferent de mijlocul de transport în comun folosit, autobuz, metrou sau trenul PATH care face legătura între New Jersey și New York.

Incepând de anul acesta MetroCardul, abonamentul lor de autobuz și metrou a fost retras și a intrat în funcțiune sistemul OMNY, plata cu cardul bancar direct la aparatele montate la turnicheți.

Mijloacele de transport sunt foarte civilizate și nu am întâlnit aglomerația de la noi deși am călătorit la toate orele posibile.

Intrările la metrou sunt extrem de diverse și ca locație unde te-ai aștepta mai puțin să fie, uneori la parterul unor blocuri vechi, practic intri în bloc și cobori la metrou, alteori clădiri micuțe, istorice, de sine stătătoare adică neîncorporate în vreo altă clădire, cum este cea din prima imagine.

Regula generală de la metrou este: fără scări rulante sau lifturi. Majoritatea fiind atât de vechi și atât de ciudat poziționate unele dintre ele, nici nu prea ar avea unde să monteze scări rulante.

Am întâlnit o singura stație de metrou modernă, uriașă, cea de la World Trade Center, stație care a fost refăcută după atacurile din 11 septembrie 2001.

Restul stațiilor au patina timpului pe ele, citeam că prima linie de metrou din Manhattan datează din anul 1904.

Despre metrou auzisem că e horror, mizerie, pericol etc. Nu mi s-a părut deloc a fi așa cum auzisem. În Paris mi s-a părut mult mai îngrozitor la metrou. E drept că pe alocuri simțeai miros de urină însă stațiile, cele mai multe dintre ele, erau curățele, fără mizerii, părea că se străduiesc să le mențină curate. Erau intr-adevăr învechite, la fel și vagoanele.

Mijloacele de transport în comun circulă non-stop, la orice oră din zi și din noapte.

Cazarea

După un îndelung research am renunțat la cazare în NYC, tot ce găseam decent era extrem de scump și spațiul foarte mic.

Am ales un apartament mare în Hoboken, peste râu, în New Jersey. A costat în jur de 2.300 euro pentru 7 nopți, 4 persoane. Apartamentul este situat în centrul orașului pe o stradă liniștită, la 10-15 minute de mers lejer pe jos de stația trenului Path care ne ducea în NYC și la 5 minute de autobuzul care facea legătura cu NYC.

Nu am regretat alegerea, gazda super receptivă, orașelul minunat, apartamentul mare, două dormitoare, living, două băi, balcon, curat, bine dotat, legături foarte bune de acolo până în New York.

Apartamentul îl găsiți AICI.

Siguranța

În New York străzile sunt împânzite cu polițiști, doar în Mexic am mai văzut atâta poliție pe stradă. Sunt foarte activi, în săptămâna petrecută acolo 2 oameni au fost uciși de polițiști, unul la metrou și unul în Grand Terminal, în plin centrul NYC.

În una din serile în care bântuiam prin Manhattan chiar am văzut 2 faze în care polițiștii intraseră în acțiune, prima fază a fost cea în care încătușasera un individ pe care în prealabil îl trântiseră pe jos și pe care ulterior l-au urcat în dubă iar a doua fază a fost un cerc format din 9 polițiști în jurul unui individ despre care cred că avea sindrom Tourette și care era în plină desfășurare a crizei. Striga încontinuu același lucru. La un moment dat criza a încetat brusc și cordonul de polițiști s-a desfăcut, permițând individului să plece mai departe.

Poliție multă este și la fiecare miting care are loc în oraș. Noi am nimerit în mijlocul a două astfel de mitinguri. Se blochează străzile ca să permită protestatarilor să defileze pe traseul aprobat. Al doilea pe care l-am văzut a fost chiar amuzant, erau 10 protestatari (ceva legat de Epstein) și toți atâția polițiști.

Și ca să concluzionez, nu m-am simțit nicio secundă în pericol în New York. E drept că în Bronx nu am fost, chiar mi-ar fi fost cam teamă acolo. Nu am avut atâta timp la dispoziție încât să acoperim toate cartierele NYC. Poate într-o altă vacanță în NYC să ne ocupăm și de restul zonelor deși pentru mine it's enough. Copiii în schimb, își doresc mult să revina în State. Și îi înțeleg. Și eu când eram la vârsta lor trăiam cu gândul la visul american. Nu am avut șansa lor de a ajunge la o vârstă fragedă acolo și între timp mi-a trecut entuziasmul.

New York este orașul care trebuie văzut o dată în aceasta viață. Nu seamănă cu nimic altceva, este unic. Orașul debordează în energie, e vibrant și provocator.

New York nu este un simplu oraș, parcă ar fi un organism viu care respiră prin plămânii de granit ai Manhattanului și pulsează prin arterele subterane ale metroului.

Când amurgul coboară peste râu, zgârie-norii par niște coloane ale unui templu modern care sprijină cerul.

În Times Square o cascadă de culori șterge noaptea și transformă chipurile trecătorilor în măști colorate, fiecare purtând în spate o istorie adusă de pe un alt continent.

New York te absoarbe, te sfidează și, în final, te adoptă, oferindu-ți acea libertate de a fi oricine într-o mulțime de anonimi, sub privirea înghețată, dar protectoare, a Statuii Libertății care veghează intrarea în acest port al tuturor speranțelor.

___

Viața e scurtă și lumea e mare. Fă din viața ta cea mai frumoasă călătorie!

____

Mauritius《 Previous

Next 》Cracovia