Riviera Maya

Nici nu m-am întors bine din Seychelles că deja începusem să mă gândesc la următoarea vacanță. Am dat cu zarul, am dat în bobi și a ieșit din joben câștigătoarea, Mexic.

Glumesc acum, nu am lăsat în voia sorții o astfel de alegere. Visez de mult timp la Mexic.

Dacă stau bine și mă gândesc cred că Mexic a fost prima țară pe care mi-am dorit să o vizitez. Părea doar un vis imposibil în acele vremuri din copilăria mea de dinainte de anul 1989.

Pentru că din copilărie visam la Mexic, de pe vremea când devoram Fiica lui Montezuma, o carte despre azteci și cucerirea acestora de către spanioli, o carte despre piramide și sacrificii umane. Am citit-o de câteva ori cu aceași plăcere și curiozitate. Mă fascina poporul aztec, bogățiile și vitejia lor.

Așa că la scurt timp de la întoarcerea din Seychelles am purces serios la gugălit și am decis că e vremea să văd Mexicul. Dimineața următoare, era weekend, i-am adus la cunoștință lui Marius ocupațiile mele nocturne legate de următoarea vacanță. S-a amuzat puțin până a realizat că vorbesc serios. Nu i-a trebuit mult să percuteze, om fi noi diferiți dar în ceea ce privește călătoriile rezonăm perfect.

Așa că a rămas să mă ocup de research, cazări, bilete avion, închiriat mașini, ca întotdeauna.

Aveam de ales, agenție sau pe cont propriu. Aproape întotdeauna balanța înclină către vacanțele fără agenție și asta pentru că noi dorim vacanțe mai lungi dacă tot batem atâta drum, prin agenții nu prea găsești. Dorim independență în alegerea programului ceea ce în cazul vacanțelor organizate de agenții nu prea ai. Apoi vacanțele în regim individual sunt mai ieftine.

Deci am hotărât să fie pe cont propriu.

Ce credeți că am făcut eu în noaptea aceea?

Când ne-am intersectat a doua zi dimineață l-am anunțat veselă: gata, pe 22 noiembrie zburăm spre Mexic! Luasem deja biletele de avion.

În următoarea săptămână m-am ocupat de cazare și am făcut un program detaliat pentru cele 12 zile de Mexic, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată până atunci. Sunt atâtea de văzut încât mi-era teamă să nu scap ceva. Evident că nu am putut cuprinde tot ce este de văzut, Mexicul este bogat în obiective turistice, m-am străduit să optimizez timpul și să acopăr cât mai multe în cele 12 zile, cam puține pentru câte oferă această țară.

Vacanța din Mexic am gândit-o de o așa manieră încât să îmbine latura istorică a Mexicului cu relaxarea dată de litoral.

Am ales 2 zone pentru cazare, Playa del Carmen și Tulum, ambele în peninsula Yucatan, statul Quintana Roo. Am optat pentru apartamente și nu camere de hotel.

Din aceste 2 locații ne-am propus să atingem următoarele destinații:

• Insula Holbox pentru bioluminiscență

• Xcaret Park

• Insula Cozumel

• Insula Muierilor

• Valladolid

• Chichen Itza

• Mérida, capitala statului Yucatán

• Ruine Tulum

• Cenote, multe cenote

• Los Colorades, lacul roz

Am luat o noapte de cazare pe insula Holbox pentru că bioluminiscența se poate vedea doar noaptea.

Holbox e o insulă mică, paradisiacă, rustică, fără fițe, cu pensiuni și hoteluri mititele, cu apă azurie și nisip fin. Exact pe gustul meu de căutător al locurilor cât mai sălbatice.

Ulterior am cumpărat și biletele pentru feribot. Apoi m-am oprit din achiziții deși intenționam să cumpăr și biletele pentru Xcaret, cele de feribot pentru celelalte insule și să închiriez mașină. M-am oprit deoarece mă măcina ideea de a nu fi lăsați să intrăm în Mexic. Au fost multe probleme în anii trecuți și mulți turiști nu au fost întorși în România. Mărturisesc că am avut emoții în ceea ce privește intrarea în Mexic.

M-am apucat din timp să fac dosarul pentru intrarea în Mexic, bilete de avion, rezervare cazări, copie extras cont, adeverință salariat, asigurări medicale.

Intrarea în Mexic a fost un pic mai complicata exact cum prevăzusem și asta doar pentru că suntem români. Am fost singurii români din avion și singurii opriți la intrare. În timp ce pentru alte naționalități intrarea a fost o formalitate, nouă ne-au cerut biletele de avion de întoarcere, cazările, asigurarea medicală, să aratăm câți bani avem, cash sau extras bancar. A contat mult adeverința de salariat pentru că arăta vechimea mare pe care o am la loculul de muncă, deci un interes scăzut în ceea ce privește emigrarea. Ne-au întrebat printre altele ce anume vrem să vizităm și câți bani avem la noi. Apoi cu tot dosarul a plecat la birourile din spate pentru verificare, s-a întors în 10 minute și ne-a urat "Bine ați venit în Mexic!".

De la aeroport până la Playa del Carmen am luat un taxi pe care îl rezervasem din țară. Există și autobuze însă auzisem atâtea povești negative încât ni s-a părut mai sigur să luăm taxiul mai ales că era noapte.

Firma de taxi ne-o recomandase mexicanul de la care am închiriat primul apartament. Șoferul fost punctual și foarte serios. La despărțire am plătit în avans și drumul de întoarcere. 115$US a costat taxiul dus întors.

Pentru cei interesați las aici și datele de contact: +52 984 256 0187, Henry.

Ziua 1, Playa del Carmen

În prima zi nu am făcut nimic special, nu aveam nimic în program cu gândul de a ne reface după zborul foarte lung și obositor. 11 ore neîntrerupt am zburat din Paris în Cancun, cel mai lung zbor de până acum.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi cumpăr o cartelă de internet. Cartela am cumpărat-o dintr-un magazin alimentar situat aproape de apartamentul închiriat. Pontul ni-l vânduse Lucas, gazda noastră. Cartela a costat 200 de pesos (10 euro), avea 4.5 GB de net iar compania se numea Telcel. Pot să vă zic că acești 4,5 GB mi-au ajuns toată vacanța, nici măcar nu i-am consumat pe toți. Netul a mers foarte bine indiferent de zona în care m-am situat.

Apoi am ieșit la plimbare în localitate prin zona centrală a orașului, loc plin de magazine, restaurante , baruri și cluburi.

Plaja nu mi-a plăcut, îngustă și comercială. Ulterior aveam să descopăr că Riviera Maya nu se poate lăuda cu plaje late.

Am întâlnit mulți mariachi pe plajă, făceau și ei un bănuț cântând amatorilor de muzică la cearceaf.

În schimb agitația din orășel, restaurantele, magazinele divers colorate și muzica ne-au binedispus.

În plimbările noastre am trecut și pe lângă muzeul Frieda Khalo, nu am intrat atunci și nu am mai reușit să mai ajungem ulterior. Mi-a părut rău că nu m-am ghidat după principiul "ce-i în mână, nu-i minciună". Picturile Friedei au devenit celebre la mulți ani după moartea ei, o lungă perioadă de timp ea fiind cunoscută publicului doar în calitate de soție a marelui pictor Diego Rivera. Întâmplător, chiar înainte de plecarea în Mexic văzusem pe Netflix filmul Frieda, film despre viața ei.

Seara am ieșit iar în oraș, ne era și foarte la îndemână, apartamentul fiind poziționat central, în mijlocul zonei cu magazine, restaurante, baruri și cluburi. Așa că nu am ratat nicio seară cât am stat aici.

Străzile erau pline de doamne schelet, frumos aranjate, cochete, îmbrăcate în ținute viu colorate.

Nu demult în Mexic fusese Sărbătoarea Morților, pesemne rămâseseră decorurile pe străzi sau poate că doamnele schelet sunt decoruri permanente în Playa del Carmen.

Mexicanii sunt veseli, primitori și prietenoși. Pe străzi se cântă și se dansează la tot pasul. Atmosfera este veselă și relaxantă.

Mâncarea este divină iar atmosfera în restaurante este foarte mișto. Apropo de noua lege de la noi referitoare la bacșis, în Mexic bacșisul (propina în spaniolă) e trecut pe bon, de mână sau tipărit de casa de marcat. El se situează între 15% și 20%, în funcție de satisfacția clientului. Nu am văzut bacșis pe bonuri mai mic de 15%. Posibil ca la ei să fie prin opțiune trecut pe bon deoarece am văzut bonuri în care scria mare în josul bonului că bacșișul nu este inclus în preț, caz în care bacșișul era trecut de mână. Atașez și câteva mostre.

Tot în prima seară ne-am cunoscut și gazda, Lucas, un băiat tânăr care de altfel gestiona mai multe apartamente în Playa del Carmen. În caz că vreți să ajungeți în Playa del Carmen, pe Lucas îl găsiți la telefon sau pe whatsapp la nr. +52 984 119 7503. Vorbește perfect limba engleză și este extrem de amabil și proactiv. Ne-a pus la dispoziție o sumedenie informații referioare la ce ar fi de vizitat, majoritatea obiectivelor existând deja pe lista noastră. A reușit să ne deturneze de la traseu și să ne convingă să mergem la Laguna Bacalar în loc de Los Colorades, lacul roz. Am mers pe mâna lui și am schimbat un pic traseul. Ne-a mai spus că două săptămâni sunt prea puține ca să cuprindem tot. A avut dreptate.

Ziua 2 și 3, Holbox (se pronunța Holboș).

Dis de dimineața am plecat spre stația de autobuz. Este destul de bine structurat centrul orașului, nu prea ai cum să te rătăcești. Așa că stația am găsit-o ușor. De acolo ne-am îmbarcat într-un minibus care ne-a dus la Puerto de Chiquilá, locul de îmbarcare în ferry-ul care ajunge în Holbox, drumul cu minibusul a durat cam 3h, distanța de aprox. 125 km.

Holbox este o minune de insulă cu o lungime de doar 12 km și o lățime de maxim 1.5 km, aflată la întâlnirea dintre Golful Mexic și Marea Caraibelor, puțin dezvoltată dpdv infrastructură dar plină de hosteluri și restaurante, cu ulițe de nisip și case desuete din lemn, vopsite în culori vii, ascunse sub frunzele palmierilor și îmbrățișate de ghirlande de flori.

Din păcate noi am fost ghinioniști, am prins o perioadă cu alge brune, Sargassum se numesc, plajele erau pline de alge adunate, cam cum vedem la marea noastră în anumite perioade. Din fericire nu erau peste tot, se adunau doar în anumite zone iar apa era ok, se putea face baie fără să te trezești acoperit de alge.

Ca o paranteză, în ultimii ani mexicanii au probleme serioase cu algele care în anumite perioade se înmulțesc peste măsură. Guvernul din Quintana Roo a declarat stare de urgență descriind fenomenul drept un “dezastru natural iminent”. Citeam în presa lor că autoritățile au instalat bariere care să oprească valurile de sargassum iar navele militare și elicopterele marinei monitorizeză și colectează zilnic tone de alge din largul mării, în timp ce, la țărm, armate de oameni curăță permanent plajele de pe Riviera Maya. Mă gândesc că asta se întâmplă mai mult în Cancun, în zonele unde am fost eu nu am văzut armate de oameni mobilizate pentru ridicarea algelor.

Am debarcat în micuțul port și ne-am îndreptat către taxiuri, adică niște mașinuțe asemănătoare cu cele de golf dar cu roți mari și adaptate pentru activitatea de taximetrie. În afară de aceste vehicule, pe insulă mai circulă biciclete. Nu există mașini de închiriat.

Primii doi șoferi cu care am vorbit nu au vrut să ne ia pe motiv că hotelul nostru se află într-o zonă inundată. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, uscăciune cât cuprinde. Nu înțelegeam despre ce inundații este vorba, părea că nu mai plouase de foarte mult timp. Aveam să înțeleg mai târziu ce e și cu inundațiile.

Al treilea șofer nu ne-a mai refuzat și ne-a condus la hotel. Nu era prea departe de acolo, dacă am fi știut exact unde este poziționat hotelul am fi mers pe jos, ceea ce am și făcut a doua zi la întoarcere.

Într-adevăr, ulița pe care era hotelul avea niște bălți mai maricele dar exista un podeț și nu făceai directă cunoștință cu bălțile.

Hotelul Isla Bonita, un hostel mai degrabă, era foarte drăguț, simplu, micuț și cu niște camere mari foarte curate. Iar paturile, ah, aveau niște saltele minunate, în seara aceea am dormit și eu foarte bine după foarte mult timp. Rezervarea am făcut-o din țară, inclusiv plata. A costat în jur de 200 lei camera pentru o noapte.

Ne-am lăsat bagajele la hostel și am plecat să explorăm insula la picior. Ulițele acelea de nisip, căsuțele, florile, plajele largi cu nisip fin, absolut totul ne purta gândul către Africa.

Am bântuit toată ziua pe insulă, erau prea multe de văzut și noi aveam prea puțin timp. Ne-am tras sufletul doar vreo oră, preț de un cocktail, pe șezlongurile uneia dintre nenumăratele plaje organizate. Da, sunt multe plaje, restaurante și terase, care de care mai ispititoare.

Nu am uitat scopul venirii noastre pe Holbox și anume bioluminiscența.

Știam de când am plecat că în luna noiembrie nu va avea efectul maxim dar mă bazam, norocoasă fiind, să vedem totusi ceva.

Ne-am oprit la una din multele tarabe cu excursii să vorbim despre ieșirea pe mare în noaptea aceea dar și pentru o excursie în ziua următoare.

Știam că bioluminscența se vede cel mai bine de pe plaja Punta Cocos însă ni s-a spus că din păcate drumul până la acea plajă este impracticabil din cauza că este inundat. Upss! Iar inundații...Și tot nu am întrebat despre ce este vorba.

Ni s-a recomandat în schimb pentru bioluminiscență o excursie cu caiacul pe mare, noaptea. Nu am stat pe gânduri, am luat excursia cu caiacul. Nu numai că nu mai mersesem niciodată noaptea pe mare dar nici cu un caiac nu mai fusesem, nici măcar ziua, d-apoi noaptea.

S-a lăsat seara și a venit să ne ia ghidul nostru nocturn, desigur, tot cu o mașinuță de golf. Am plecat viteji spre malul mării, locul de unde urma să preluăm caiacele.

De abia atunci, în noaptea aceea, am realizat care este impactul acelor inundații asupra insulei și tot atunci am înțeles de ce se inundă. Nu de la ploaie!

În nopțile cu flux puternic marea inundă parțial insula. Sunt zone întregi inundate, hoteluri din care efectiv nu poți ieși, în unele zone apa trece de genunchi.

Am trecut în noaptea aceea prin astfel de zone inundate, chiar nu-mi imaginam că poate fi atât de rău.

Primul taxi luat s-a stricat din cauza apei, pesemne i-a ajuns pe la motor pe undeva. A venit un altul să ne preia. Si acesta era cât pe aci să rămâna împotmolit, l-am împins de câteva ori.

Și în sfârșit am ajuns la caiace.

Marea era liniștită iar cerul PLIN de stele. Așa cer nu mai văzusem din copilărie.

Un cer de basm!

Ghidul, ca mai toți urmașii mayașilor, foarte bun în astrologie. A disecat în noaptea aceea bolta cerească preț de vreo 3 ore timp în care ne-a povestit și arătat întruna constelații.

Apoi a coborât în lumea subterană și ne-a prezentat cerul înstelat din adâncuri, povestindu-ne despre plancton și fenomenul numit bioluminiscență. A întins o plasă în mare, plasă care odată ridicată se umplea de "steluțe marine strălucitoare", de plancton adică.

Și uite așa am petrecut prima noapte pe Holbox. A fost o noapte aventuroasă, senzațională, unică, în mijlocul celor două ceruri, prinși între două lumi.

Din păcate telefoanele nu pot surprinde astfel de imagini. Atașez o poză făcută de cineva mai priceput decât mine. Așa arătă când fenomenul este la intensitatea lui maximă. Pentru aceasta trebuie îndeplinite câteva condiții atmosferice și nu sunt îndeplinite pe întreaga perioadă a anului.

A doua zi am plecat într-o excursie cu barca pe mare, țintele noastre au fost următoarele:

• Cenota Yalahau, un izvor cu apă dulce înconjurat de magrovele de apă sărată din laguna Yalahau, loc unde poţi ajunge numai cu barca. Amestecul de ape atrage crocodili, păsari flamingo, ibişi albi, lopătari, cocori şi multe alte specii.

• Punta Mosquitos, locul unde vin mii de ţestoase să-și depună ouăle.

• Insula Pasiunii – o insulă minusculă, nelocuită, plină de păsări și înconjurată de flamingo.

La întoarcere ne-a prins ploaia pe mare. Și ce ploaie! A plouat torențial vreo 2 ore. Nu era suficient că insula era inundată de maree, după ploaia aceasta s-au inundat inclusiv străzile principale și centrul orașului. Și nimănui nu-i păsa. Toți turiștii erau relaxați și mulți mergeau desculți pe ulițele de nisip inundate.

Je m'en fiche-ul ăsta mi-a plăcut maxim, relaxarea oamenilor mi-a dat o stare de liniște chiar dacă aparent păream agitată.

Ne-am adăpostit într-un restaurant, am mâncat, apoi am mers să bem câte un cocktail după care ne-am îndreptat către port să luăm feribotul. La 17.30 aveam autobuzul spre casă.

Pe Holbox m-aș întoarce și aș sta două săptămâni numai acolo. E un loc foarte bun de reîncărcat baterii după perioade solicitante.

Am ajuns în Playa del Carmen frânți după două zile pline. Și totuși am ieșit în oraș, era prea frumoasă atmosfera ca să ratăm.

Ziua 4, Xcaret

Biletele pentru Xcaret le-am achiziționat online direct de pe site-ul parcului. Au 3 variante de bilete și niciunul nu e ieftin. Noi am ales varianta de mijloc, cea în care ai și o masă inclusă. Cum plănuiam să stăm toată ziua acolo, trebuia să și mâncăm.

Parcul are o istorie interesanta. Initial, investitorii care au cumparat acest teren în junglă, mărginit într-o parte de mare, plănuiau să pună în aplicare un cu totul alt proiect. Când s-au apucat de desțelenit și au descoperit râuri subterane, cenote, lagune și ruinele unui vechi oraș mayaș, o comoară naturală unică cu un potențial turistic foarte mare, și-au schimbat planurile și au gândit acest parc.

Parcul are 6 zone tematice pe care cu greu le poți parcurge în integralitate de-a lungul unei zile. Pe cea de-a 6 a rută noi nu am mai apucat să o parcurgem.

1. River route. (Black line)

2. Aquarium route. (Blue line)

3. Beach route. (Green line)

4. Dolphins route. (Red line)

5. Mayan village route. (White line)

6. México espectacular route. (Brown line)

Parcul este uriaș, are în jur de 80 de hectare și găsești în el multă diversitate, acvarii, păsări exotice, râuri subterane, un sat mayaș, un cimitir, plajă, zone în care poți înota cu delfini sau cu rechini etc. Pe scurt, parcul e un fel de Mexic în miniatură.

Cimitirul „Puente al Paraiso” este o replică a cimitirelor mexicane, colorat și cu epitafuri amuzante. Unele dintre morminte chiar reproduceau defectele sau pasiunile decedaților.

Nu o să insist asupra descrierii acestuia, se găsesc multe informații pe net.

Însă pot spune că nu e ieftin deloc, de exemplu în prețul biletelor nu ai acces la rechini sau la delfini și nici la alte activități. Dacă vrei să înoți cu aceștia plătești suplimentar și nu puțin. Vrei să faci poze cu delfinii, plătești. Nu ai acces la aceste activități cu aparatul foto sau cu telefonul. Cum s-ar spune, te dezbracă la piele înainte să ajungi în zonele respective.

La finele fiecărei zile se organizează un spectacol denumit Xcaret Mexico e Spectacular, un musical ce povestește într-un mod ușor de înțeles istoria Mexicului, pornind de la cucerirea acestuia de către spanioli și până în prezent.

Nu sunt un fan al genului acestuia de spectacol, aproape că nu voiam să merg.

Și bine am făcut că nu am ratat show-ul. Este într-adevăr spectaculos.

Mi-ar fi plăcut să ajungem și în parcul de aventură Xplor. Nu am reușit, nu a mai avut loc în agendă. Dacă am fi fost cu copiii cu siguranță nu îl ratam, renunțam la o zi de plajă în favoarea lui. Dar cum noi nu mai suntem chiar tineri, am considerat că putem sări peste el.

Ziua 5, Cozumel

Am avut de ales între insula Mujeres și Cozumel, ambele la fel de de frumoase. Am fi putut să mergem într-o excursie care le acoperea pe amândouă însă era prea mult de alergat și nu înțelegeai prea multe din niciuna dintre ele.

Insula Mujeres este în dreptul orașului Cancun iar insula Cozumel este chiar în dreptul Playa del Carmen unde noi eram cazați.

Cu ferry-ul am făcut în jur de 30 de minute până pe Cozumel. În port găsești o sumedenie de agenți de turism care îți oferă excursii de o zi. Am luat una dintre excursii și aproape toată ziua am stat pe mare oprind din loc în loc pentru plaje sau bălăceală în apa aceea spectaculoasă.

A fost o zi plină de soare și mare. De fapt a fost prima zi dedicată mării 100%. Ce m-a surprins aici a fost faptul că deși am stat multe ore pe mare și riscam să ne ardem pielea, nu ni s-a dat voie de către organizatorii excursiei să ne dăm cu cremă de soare. Nu am mai întâlnit niciunde altundeva astfel de restricții. De ce este interzis? Pentru că zona aceea este rezervație naturală. Reciful de corali din aceasta parte a Marii Caraibelor este al doilea ca marime din lume, dupa Marea Bariera de Corali din Australia. Coralul negru de Cozumel este renumit în întreaga lume. Se zice că cei mai buni căutători/culegători de coral din lume s-au născut și trăiesc în Cozumel, cel puțin așa mi-a zis mie o băștinașă.

La finalul zilei ne-am plimbat prin oraș, centrul acestuia fiind aproape de port.

În ferry-ul de întoarcere era un cântăreț împreună cu fiul său, să fi avut vreo 14-15 ani băiatul. Ne-a cântat tot drumul. Ce vreau să punctez este faptul că toți oamenii din feribot cântau cot la cot cu el. A fost o atmosferă fantastică.

Ziua 6 și 7, Tulum

În ziua 6 ne-am mutat în Tulum pentru încă 6 zile. A fost ziua în care am închiriat mașină, următoarele obiective din planul nostru de vacanță necesitau mașină.

Mașina am închiriat-o din Playa del Carmen și am plecat către Tulum. Am ajuns destul de târziu în Tulum, pe la ora 15.00.

Am ales să închiriem mașina de la Europcar México, am putut și negocia ușor prețul. Inițial am ales o mașină micuță pentru care am și făcut contractul. Ulterior doamna din agenție ne-a auzit vorbind despre destinațiile îndepărtate din următoarele zile. Noroc că ne-a auzit și înțeles. Când a realizat că urma să ieșim cu mașina din statul Quintana Roo ne-a zis că trebuie să ne schimbe mașina deoarece "tarjeta", adică plăcuța de înmatriculare nu e valabilă și pentru alt stat. Habar nu aveam!

Așa că ne-a distribuit o altă mașină cu o tarjetă care urma să nu ne creeze probleme cu poliția. Așa că ne-am ales cu o mașină mai mare în aceiași bani. Am plătit 240 euro pentru 6 zile, full casco.

Am plecat spre Tulum, drumul drept, paralel practic cu plaja, șosele bune, liber, am ajuns în vreo 40 minute. Distanța dintre Playa del Carmen și Tulum este în jur de 60 km. Am găsit relativ repede apartamentul care era situat într-un cartier nou "Aldea Zama" poziționat între orașul vechi și zona plajelor.

Aldea în spaniolă înseamnă sat. Un mexican ne-a spus că traducerea mai exactă este "sat sacru". Așa se explică faptul că numele meu se găsește peste tot în Mexic. 😊 Există cartiere, restaurante, magazine și străzi care conțin numele Aldea.

Apartamentul din Tulum a fost de excepție, de nota 10, totul era impecabil și efectiv nu îți lipsea nimic. Cel care ne-a întâmpinat era tot un băiat tânăr care la fel ca cel din Playa del Carmen avea în gestiune mai multe apartamente.

Dacă aveți de gând să mergeți în Tulum, puteți apela la el, vi-l recomand cu multă căldură. Îl cheamă Isaac Gómez și poate fi găsit pe whatsapp la nr.+52 984 202 4322.

Apartamentul în care am stat noi îl puteți vedea aici.

Ne-am lăsat bagajele și am pornit să explorăm. Există un drum principal perpendicular pe plajă care duce până în oraș. Acest drum sparge practic zona plajei în două, în stangă lui găsești plaje la care ai acces în timp ce în dreapta este o zonă mai exclusivistă prin care cu greu poți străpunge ca să ajungi pe malul mării.

Tot în partea stângă cocoțate pe stânci sunt celebrele ruine mayașe din Tulum. Teoretic plajele sunt la liber, nu-s proprietate privată. Practic, odată ajuns în această a doua zonă, nu prea reușești să ajungi pe plajă. Toate hotelurile, hostelurile, vilele sau cluburile sunt pe plajă și au curți închise iar majoritatea au portari. Ca să ajungi pe plajă trebuie să treci prin curtea lor și nu prea poți. Îmi povestea un mexican că majoritatea localurilor, hotelurile sau cluburile de pe plajă, sunt deținute de europeni. Ei, oamenii de rând, sunt necajiți din cauza faptului că li s-a restrâns la maxim accesul pe plajă.

Revenind, mergând pe drumul paralel cu plaja, pe o parte este plaja, hoteluri și restaurante iar pe cealaltă parte restaurante, magazine și parcări private în curțile băștinașilor. Parcarea costă 200 de pesos (MXN) pe zi, indiferent câte ore stai, în banii noștri înseamnă 50 lei.

Am pierdut câteva ore explorând zona până s-a înserat. Apropo, se înserează devreme, la ora 18.00 e întuneric.

Seara am ieșit în oraș să mâncăm și să bem deja tradiționalul cocktail. În toată viața mea de până acum nu am băut atâtea cocktailuri câte am băut în Mexic. 🙈Am fost și la o degustare de Tequila și am realizat în urma prezentării că nu știam nimic despre Tequila neindustrială care bate de departe orice Whiskey sau Coniac. Apropo, ce se găsește la noi pe piață sunt doar niște porcării. Tequila importată la noi nu are nicio legătură cu cea făcută acolo de cei care au afaceri în acest domeniu de zeci, poate sute de ani. Este tot atât de adevărat că este foarte scumpă o Tequila de calitate, poate ajunge și la 500 de euro o sticlă.

Tulum este plin de politie înarmată cu mitraliere, nu am văzut în nicio țară atâta poliție pe străzi. Umblă prin oraș în camionete și în spate stau în picioare câte doi polițiști înarmați. Pe plaja folosesc atv-uri.

Următoarea zi, a 7 a, am dedicat-o plajei. Am luat plajele din Tulum la picior, ne-am plimbat atât prin zona mai exclusivistă cât și prin cea cu plaje publice. Ne-am oprit într-un final pe plaja Paraiso, nu foarte departe de ruinele din Tulum pe care le vedeam de departe cocoțate pe stânci. Am luat șezlonguri însă nu le-am folosit prea mult deoarece am petrecut mai mult plimbându-ne pe plajă. Pe plaja aceea am făcut cunoștință cu pelicanii care erau în număr foarte mare și care se învârteau pe lângă bărcile pescarilor în speranța că vor căpăta ceva de mâncare. Pe plaja Paraiso ne-a prins apusul.

Ziua 8, Coba-Chichén Itzá-Valladolid-Cenota Oxman

Această zi se anunța plină. Aveam un program încărcat, toate obiectivele se găseau pe aceeași linie imaginară, era păcat să ratăm vreunul.

În drum spre Chichén Itzá treceam pe lângă Coba unde există ruine mayașe, nu puteam rata. Așa că prima oprire a fost aici.

Șoseau trecea prin păduri. Tot drumul prin pădure am fost însoțiți de fluturi divers colorați, unii de-a dreptul uriași. Atâția fluturi nu am văzut niciodată la un loc.

Coba este o zonă arheologică mayașă mare și importantă, situată în partea de est a Peninsulei Yucatan. Este unul dintre puținele situri care și-a păstrat numele original mayaș, Ko'ba, care în traducere înseamnă "apă agitată".

Coba conține numeroase stelae (lespezi de piatră sculptate în picioare), unele dintre ele având date istorice lizibile, majoritatea fiind protejate sub palapas cu acoperiș de paie. Există, de asemenea, aproximativ 50 de sacbeob (drumuri de piatră albă) care se întind în interiorul și în afara sitului, cel mai lung de peste 100 km ajunge până la situl vestic Yaxuna. Acesta este cel mai lung sacbe găsit în zona mayașă.

Ixmoja este cea mai înaltă piramidă de la Coba și are o înălțime de aproximativ 42 metri. Sunt 112 trepte până în vârf și este cea mai înaltă piramidă din nordul Yucatanului.

La Coba, pentru că erau distanțe lungi între ruine (situl se întinde pe 26 km pătrați) iar eu eram obosită, am închiriat o tricicletă cu șofer. Am regretat apoi. Nu am trăit niciodată un astfel de sentiment, să fii cărat de un omuleț care pedala din greu pentru două persoane. Dat fiind și locul unde ne găseam, am trăit neplăcuta senzație de "master and servant" și nu mi-a plăcut deloc. Băiatul care ne-a cărat era mayaș, aș putea spune că îi citeai originile pe față, avea trăsături specifice vechilor mayași. Îi remarci imediat pe cei care au rădăcini mayașe, arată altfel decât cei preponderent spanioli. El ne-a povestit că în zona aceea sunt localități întregi în care nu se vorbește spaniolă ci vechea mayașă. L-am rugat să ne vorbească și nouă în mayașă, chiar eram curioasă să văd cum sună. Mărturisesc că nu știam că este o limbă încă vorbită.

Am plecat mai departe, am trecut prin centrul orașului Valladolid însă nu am oprit deoarece se făcuse foarte târziu. Ne-am propus să oprim la întoarcere.

În jurul prânzului am ajuns la Chichen Itza, una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne. Intrarea costă în jur de 20 de euro. Dacă vrei și ghid prețul se triplează.

Complexul de ruine este destul de mare, dar ruinele sunt situate mult mai aproape una de cealalta comparativ cu cele de la Coba.

Aici ne-a prins și o ploaie scurtă și fină de vară apoi a ieșit iar soarele. Eram pregătiți cu pelerine de ploaie și a fost singura dată când le-am folosit. A durat maxim 10 minute ploaia. Mai deranjați de ploaie au fost vânzătorii de suveniruri care au trebuit să abandoneze meciul (era Campionatul Mondial și juca Mexicul chiar atunci) ca să își protejeze tarabele.

La întoarcere am oprit la cenota Oxman care este una din sutele de cenote din pensinsula Yucatan. Este micuță ca suprafață dar are o adâncime de 45 m.

O cenotă este o adâncitură în calcar, umplută cu apă, care este creată atunci când acoperișul unei caverne subterane se prăbușește. Se creează astfel o piscină naturală care este apoi umplută cu apă care curge din râurile subterane dar și cu apă de ploaie. Cuvantul cenote provine din cuvântul mayas dzonot și inseamna "bine".

Oxman a fost a doua cenotă vizitată, prima fiind Yalahau. Nu am vizitat decât 3 cenote deși erau zeci și asta pentru că pe de-o parte intrările nu sunt ieftine și pe de altă parte deoarece noi nu stăteam toată ziua acolo ca să merite efortul financiar. Timpul era prea scurt ca să pierdem multe ore în cenote, în afară de a te bălăci nu ai ce să faci. Desigur, dacă am fi avut copiii cu noi, cu siguranță că ei ar fi vrut să stea mai mult în cenote, sunt mari înotători și le plac săriturile în apă de la înălțime.

Cenotele la care am fost noi costau în jur de 25 de euro de persoană.

Ziua 9, Laguna Bacalar

Ziua 9 a fost cam cam mohorâtă și se anunța ploioasă, de altfel plouase și peste noapte. Era 01 decembrie, ziua României.

Am plecat dintr-un Tulum înnorat în speranța că ne vom îndepărta de nori. Am parcurs cei 215 km prin zone în care ne-a plouat dar pe măsură ce ne apropiam de Bacalar cerul se curăța de nori. Am fost norocoși.

Pe drum am plătit pentru prima oară o taxă de drum, nu era autostradă dar șoseaua era recent făcută și arăta într-adevăr foarte bine.

Am remarcat o sumedenie de mici piramide mayașe de-a lungul șoselei, prin localități sau în afara lor.

La Bacalar era soare și câțiva norișori, vreme perfectă de străbătut laguna celor 7 culori. I se mai spune așa deoarece apa din lagună are 7 nuanțe de albastru.

Am petrecut mare parte a zilei în apă, pe apă sau pe malul ei. Seara am fost în oraș, am mâncat și ne-am plimbat prin centrul orașului. Și aici erau ruine mayașe.

Ziua 10, Grand Cenote și plaja Akumal

Auzisem că e fain pe plaja de la Akumal așa că o trecusem pe listă. Plaja Akumal e pe drumul dintre Tulum și Playa del Carmen. Și pentru că era oarecum în drum am zis să oprim și la o altă cenotă, Grand Cenote.

Grand Cenote este diferită de cenota precedentă, mult mai mare dar puțin adâncă spre deosebire de Oxman, cu grote prin care treceai și cu țestoase care înotau pe lângă tine. Era drăguț și practic amenajată, cu dulăpioare unde sâ îți lași hainele și obiectele de valoare și cu dușuri. Plăteai pentru asta, desigur. Nu intra în cei 25 euro, prețul biletului. Avea chiar și o plajă amenajată unde te puteai întinde pe prosop după bălăceală. Apropo, în cenote se intră doar după ce faci duș în prealabil, cel puțin în cele mai importante sau mai cunoscute.

Plaja Akumal este drăguță dar nu pe măsura așteptărilor mele. O laudă mulți pe net și de aceea îmi creasem așteptări mai înalte. Plaja este îngustă și nu am găsit nicun șezlong de închiriat, toate erau ale hotelurilor poziționate pe malul mării. Așa că a trebuit să stăm pe nisip. Nu îmi displace să stau pe nisip însă am probleme cu coloana de mulți ani și din păcate statul pe nisip nu mai este pentru mine o variantă ok.

În plus, șezlongurile erau întinse până aproape de malul mării, în unele zone aprope că nu mai aveai unde întinde prosopul.

Am prins apusul pe Akumal și seara am încheiat-o, desigur, cu un cocktail savurat la malul mării privind apusul. Minunat, nu?

Ziua 11, Tulúm ruine

Se apropia finalul vacanței și noi nu apucasem să vizităm ruinele din Tulum așa că ziua 11 a debutat cu vizitarea sitului arheologic.

Vechiul oraș mayaș din Tulum a fost locația principală pentru rețeaua comercială extinsă a mayașilor, aici convergând atât rutele maritime cât și cele terestre. Datorită poziției sale geografice față de mare, Tulum a fost un centru important pentru importuri și pentru activitatea de transport maritim. Tulum era responsabil pentru distribuția de bunuri în Yucatan prin Coba, Chichen Itza și așezările de legătură. Tulum era considerat a fi, de asemenea, un centru religios pentru preoți, zidurile protejând liderii sacri.

Pe o stâncă ce domină apele albastre turcoaz ale Mării Caraibelor se află castelul El Castillo, cea mai importantă clădire din situl arheologic. Inițial s-a crezut a fi un templu, ulterior descoperindu-se că rolul său cel mai important a fost acela de turn de veghe.

Situl arheologic de la Tulum este în prezent cel mai popular sit arheologic din Mexic după Teotihuacan și Chichén Itzá.

Arheologii au dovezi că populația a fost exterminată de spanioli, Tulum a rămas locuit aproximativ 70 de ani după cucerire când a fost în cele din urmă abandonat.

Restul zilei am luat iar la picior plajele din Tulum iar seara am ieșit în oraș, ca în fiecare seară de altfel.

Ziua 12, din plaja in plajă

În ultima zi am pornit să explorăm plajele dintre Tulum și Playa del Carmen. Am intrat pe tot felul de drumeaguri neasfaltate care porneau din șoseaua principală și despre care bănuiam că ar ajunge până la plajă. În capătul unui astfel de drum șerpuit printr-o pădure deasă am găsit o plajă superbă, pustie dar care se vedea că fusese cândva organizată. Păcat de ea. Google ne-a spus că numele ei este Kantenah. În pădurea prin care am trecut, de-a lungul drumeagului, erau multe ruine mayașe.

Am stat pe plaja aceasta până când un nene care făcea curățenie pe acolo ne-a zis că trebuie să plecăm deoarece se închide. Nu am mai fi plecat! Însă ne-a fost teamă că nu mai putem ieși din zona aceea, la intrarea din șoseaua principală era o poartă cu niște lanțuri uriașe, prin ea trecusem. Pesemne că despre poarta aia spunea că se închide. Am plecat mai departe.

Ultima plajă denumită Hpu-Ha a fost o plajă publică în sensul că aveai acces la ea contra unei taxe. Am mai zăbovit puțin și pe această plajă și acolo am încheiat turul plajelor în aceasta ultimă zi.

Ce ar mai fi de știut despre peninsula Yucatan?

Șoselele sunt bune, nu am întâlnit autostrăzi însă cele care există nu sunt aglomerate deci se conduce ok. Nu au taxe de drum pentru aceste șosele.

Închirierea de autoturisme - Sunt foarte multe companii de închiriat autoturisme, ai de unde alege. În Playa del Carmen, lângă aeroport, e o zonă întreagă unde găsești o sumedenie de companii una lângă alta. Autoturismele sunt ok.

Siguranța. Eu zic că pensinsula Yucatan este sigură, mexicanii se străduiesc prin efectivele excesiv de numeroase de polițiști care patrulează încontinuu să ofere turiștilor siguranță și relaxarea necesară unei vacanțe.

Moneda - MXN, pesos. Un pesos mexican era echivalentul a 0,05 euro adică 100 euro însemna 2.000 de pesos. Noi permanent am schimbat bani în pesos dar am văzut că la restaurante ne trecea pe nota de plată prețul atât în US$ cât și în euro.

Bănci și bancomate

Sedii de bănci nu sunt prea multe dar am întâlnit câteva în drumurile noastre. Într-o seară am văzut o coadă infernală la un bancomat situat într-o bancă. nu am ințeles de ce era o coadă atât de mare și de ce se ingrămădeau atâția acolo. Cei de la coadă erau localnici, nu turiști.

Bancomate sunt peste tot, multe în locuri expuse, cu trafic intens. Am evitat să scot bani de pe card de teama clonării cardului, Riviera Maya este celebră pentru așa ceva, celebritate adusă de un român, șeful unei mari rețele interlope care cu asta se ocupă. Am avut mult cash la noi și din acei bani am cheltuit acolo.

Special pentru Mexic mi-am făcut card Revolut. În sfârșit am intrat în rândul lumii.

Schimbul valutar În Playa del Carmen și în Tulum schimbul valutar este foarte bun, mult mai bun decât cel din aeroport unde am fost neinspirați să schimbăm o sumă destul de mare. Citisem pe grupurile de călătorii că cel mai bun curs este la casele de schimb din aeroport. Fals! cel puțin în cazul nostru nu a fost valabil.

Case de schimb valutar sunt foarte multe, e plin centrul orașului, atât în Tulum cât și în Playa del Carmen.

Mâncarea este bună și foarte bună, noi am mâncat la toate tipurile de restaurante posibile, am mâncat inclusiv street food. Poți mânca și foarte ieftin pe stradă sau mai scump în restaurant. La restaurant te costă în jur de 40-50 de euro pentru două persone, inclusiv băutura și bacșișul.

Plajele mișto costă. Nu sunt excesiv de scumpe mai ales că ai și loc de parcare inclus. Îmi amintesc doar prețul de la plaja Paraiso, 400 pesos adică mai puțin de 25 euro pentru parcare, paturi de plajă, masă și scaune. Altfel doar parcarea costă peste tot 200 pesos. De altfel, așa cum ziceam, sunt puține plaje la care ai acces fără bani.

Cenotele sunt peste tot, zeci de cenote împrăștiate în peninsula Yucatan. Cele mai renumite și organizate costă 500 de pesos de persoană, deci 50 de euro pentru 2 persoane. Dacă ești și cu copiii te cam ușurează la buzunar. Dacă nu intenționezi să petreci toată ziua la cenotă ci doar o oră sau două, nu prea merită atâția bani. De aceea e bine să vă informați de la bun început care sunt cele mai frumoase și să vă rezumați la acelea, 2 sau 3 eu zic că sunt suficiente.

Viața de noapte - ambele orașe, atât Playa del Carmen cât și Tulum au viață de noapte. Există foarte multe cluburi și baruri deschise până spre dimineață. Restaurantele închid în general la 12 noaptea.

Aventură și cunoaștere - Au parcuri de distracții care eu cred că ar fi foarte bine primite de copii. Și mă gândesc la Xcaret, X-plor și Xel-Há. Atenție că nu sunt ieftine, noi la Xcaret am plătit 300 euro pentru 2 persoane adulte cu masa inclusă.

Insule: Sunt 3 insule locuibile în zonă, Holbox, Insula Muierilor și Cozumel. Pe Holbox mi-aș dori să mă întorc și să stau cel puțin o săptămână. Are un vibe foarte mișto cu tot cu inundațiile provocate de maree.

Oamenii: sunt foarte ok, primitori, amabili, veseli.

Intrarea în Mexic ar trebui să o tratați cu seriozitate, zic eu. Din câte am trăit aș putea să afirm că într-adevăr românii sunt pe o listă neagră a mexicanilor. Este frustrant știind că de fapt noi ca popor suntem mult mai pașnici decât ei. Te intrigă și te nemulțumește faptul că în una dintre țările cu infracționalitate crescută tu să fii privit în prima fază ca un infractor. Așa cum scriam și la început, eu m-am pregătit temeinic și m-am blindat cu documente. Marius a crezut că exagerez, nu înțelegea de ce mă tot agit atâta cu dosarul pentru Mexic.

Dosarul conținea următoarele documente: biletele de avion dus-întors, rezervările la hoteluri pe toată perioada șederii (achitată era doar noaptea din Holbox, mi-a fost teamă să achit cele 12 zile de teama respingerii la intrarea in Mexic), asigurare de călătorie cu clauză de despăgubire de 50.000 euro, biletele de ferry pentru Holbox, adeverință de salariat bilingva (ro-en) din care rezulta vechimea în muncă dar și venitul lunar, extras de cont și bani cash. Pe pașapoartele cu care am intrat în Mexic aveam doar vizele de Seychelles, pașapoartele le reînnoisem în primăvara trecută. Nu le-am găsit pe cele vechi, intenționam să le fi luat și pe acelea la noi pentru a arăta că suntem pasionați de călătorii. Opinia mea este că trebuie să le dovedești statutul tău de turist și să le spulberi îndoiala că ai avea alte gânduri necurate, să emigrezi mai departe în USA sau să te apuci de combinații pe acolo.

Mi-a plăcut mult Mexicul, a urcat pe locul 1 în topul meu. Mi-a plăcut pentru că reușește să îmbine mai multe elemente la un loc. În plimbările mele de până acum nu am reușit să găsesc atâta diversitate într-un loc, de la plaje exotice, insule, viața de noapte și parcuri de distracții până la cenote și vestigii antice.

Mexicului pare să nu îi lipsească nimic.

_________________________________

Viața e scurtă iar lumea e mare. Fă din viața ta cea mai frumoasă aventură!