
Nici nu m-am întors bine din Seychelles că deja începusem să mă gândesc la următoarea vacanță. Am dat cu zarul, am dat în bobi și a ieșit din joben câștigătoarea, Mexic.
Glumesc acum, nu am lăsat în voia sorții o astfel de alegere. Visez de mult timp la Mexic.
Dacă stau bine și mă gândesc cred că Mexic a fost prima țară pe care mi-am dorit să o vizitez. Părea doar un vis imposibil în acele vremuri din copilăria mea de dinainte de anul 1989.
Pentru că din copilărie visam la Mexic, de pe vremea când devoram Fiica lui Montezuma, o carte despre azteci și cucerirea acestora de către spanioli, o carte despre piramide și sacrificii umane. Am citit-o de câteva ori cu aceași plăcere și curiozitate. Mă fascina poporul aztec, bogățiile și vitejia lor.
Așa că la scurt timp de la întoarcerea din Seychelles am purces serios la gugălit și am decis că e vremea să văd Mexicul. Dimineața următoare, era weekend, i-am adus la cunoștință lui Marius ocupațiile mele nocturne legate de următoarea vacanță. S-a amuzat puțin până a realizat că vorbesc serios. Nu i-a trebuit mult să percuteze, om fi noi diferiți dar în ceea ce privește călătoriile rezonăm perfect.
Așa că a rămas să mă ocup de research, cazări, bilete avion, închiriat mașini, ca întotdeauna.
Aveam de ales, agenție sau pe cont propriu. Aproape întotdeauna balanța înclină către vacanțele fără agenție și asta pentru că noi dorim vacanțe mai lungi dacă tot batem atâta drum, prin agenții nu prea găsești. Dorim independență în alegerea programului ceea ce în cazul vacanțelor organizate de agenții nu prea ai. Apoi vacanțele în regim individual sunt mai ieftine.
Deci am hotărât să fie pe cont propriu.
Ce credeți că am făcut eu în noaptea aceea?
Când ne-am intersectat a doua zi dimineață l-am anunțat veselă: gata, pe 22 noiembrie zburăm spre Mexic! Luasem deja biletele de avion.
În următoarea săptămână m-am ocupat de cazare și am făcut un program detaliat pentru cele 12 zile de Mexic, lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată până atunci. Sunt atâtea de văzut încât mi-era teamă să nu scap ceva. Evident că nu am putut cuprinde tot ce este de văzut, Mexicul este bogat în obiective turistice, m-am străduit să optimizez timpul și să acopăr cât mai multe în cele 12 zile, cam puține pentru câte oferă această țară.
Vacanța din Mexic am gândit-o de o așa manieră încât să îmbine latura istorică a Mexicului cu relaxarea dată de litoral.
Am ales 2 zone pentru cazare, Playa del Carmen și Tulum, ambele în peninsula Yucatan, statul Quintana Roo. Am optat pentru apartamente și nu camere de hotel.
Din aceste 2 locații ne-am propus să atingem următoarele destinații:
Insula Muierilor
Valladolid
Mérida, capitala statului Yucatán
Cenote, multe cenote
Los Colorades, lacul roz
Am luat o noapte de cazare pe insula Holbox pentru că bioluminiscența se poate vedea doar noaptea.
Holbox e o insulă mică, paradisiacă, rustică, fără fițe, cu pensiuni și hoteluri mititele, cu apă azurie și nisip fin. Exact pe gustul meu de căutător al locurilor cât mai sălbatice.
Ulterior am cumpărat și biletele pentru feribot. Apoi m-am oprit din achiziții deși intenționam să cumpăr și biletele pentru Xcaret, cele de feribot pentru celelalte insule și să închiriez mașină. M-am oprit deoarece mă măcina ideea de a nu fi lăsați să intrăm în Mexic. Au fost multe probleme în anii trecuți și mulți turiști nu au fost întorși în România. Mărturisesc că am avut emoții în ceea ce privește intrarea în Mexic.
M-am apucat din timp să fac dosarul pentru intrarea în Mexic, bilete de avion, rezervare cazări, copie extras cont, adeverință salariat, asigurări medicale.
Intrarea în Mexic a fost un pic mai complicata exact cum prevăzusem și asta doar pentru că suntem români. Am fost singurii români din avion și singurii opriți la intrare. În timp ce pentru alte naționalități intrarea a fost o formalitate, nouă ne-au cerut biletele de avion de întoarcere, cazările, asigurarea medicală, să aratăm câți bani avem, cash sau extras bancar. A contat mult adeverința de salariat pentru că arăta vechimea mare pe care o am la loculul de muncă, deci un interes scăzut în ceea ce privește emigrarea. Ne-au întrebat printre altele ce anume vrem să vizităm și câți bani avem la noi. Apoi cu tot dosarul a plecat la birourile din spate pentru verificare, s-a întors în 10 minute și ne-a urat "Bine ați venit în Mexic!".
De la aeroport până la Playa del Carmen am luat un taxi pe care îl rezervasem din țară. Există și autobuze însă auzisem atâtea povești negative încât ni s-a părut mai sigur să luăm taxiul mai ales că era noapte.
Firma de taxi ne-o recomandase mexicanul de la care am închiriat primul apartament. Șoferul fost punctual și foarte serios. La despărțire am plătit în avans și drumul de întoarcere. 115$US a costat taxiul dus întors.
Pentru cei interesați las aici și datele de contact: +52 984 256 0187, Henry.
Ziua 1, Playa del Carmen
În prima zi nu am făcut nimic special, nu aveam nimic în program cu gândul de a ne reface după zborul foarte lung și obositor. 11 ore neîntrerupt am zburat din Paris în Cancun, cel mai lung zbor de până acum.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să îmi cumpăr o cartelă de internet. Cartela am cumpărat-o dintr-un magazin alimentar situat aproape de apartamentul închiriat. Pontul ni-l vânduse Lucas, gazda noastră. Cartela a costat 200 de pesos (10 euro), avea 4.5 GB de net iar compania se numea Telcel. Pot să vă zic că acești 4,5 GB mi-au ajuns toată vacanța, nici măcar nu i-am consumat pe toți. Netul a mers foarte bine indiferent de zona în care m-am situat.
Apoi am ieșit la plimbare în localitate prin zona centrală a orașului, loc plin de magazine, restaurante , baruri și cluburi.

Plaja nu mi-a plăcut, îngustă și comercială. Ulterior aveam să descopăr că Riviera Maya nu se poate lăuda cu plaje late.
Am întâlnit mulți mariachi pe plajă, făceau și ei un bănuț cântând amatorilor de muzică la cearceaf.
În schimb agitația din orășel, restaurantele, magazinele divers colorate și muzica ne-au binedispus.
În plimbările noastre am trecut și pe lângă muzeul Frieda Khalo, nu am intrat atunci și nu am mai reușit să mai ajungem ulterior. Mi-a părut rău că nu m-am ghidat după principiul "ce-i în mână, nu-i minciună". Picturile Friedei au devenit celebre la mulți ani după moartea ei, o lungă perioadă de timp ea fiind cunoscută publicului doar în calitate de soție a marelui pictor Diego Rivera. Întâmplător, chiar înainte de plecarea în Mexic văzusem pe Netflix filmul Frieda, film despre viața ei.

Seara am ieșit iar în oraș, ne era și foarte la îndemână, apartamentul fiind poziționat central, în mijlocul zonei cu magazine, restaurante, baruri și cluburi. Așa că nu am ratat nicio seară cât am stat aici.
Străzile erau pline de doamne schelet, frumos aranjate, cochete, îmbrăcate în ținute viu colorate.
Nu demult în Mexic fusese Sărbătoarea Morților, pesemne rămâseseră decorurile pe străzi sau poate că doamnele schelet sunt decoruri permanente în Playa del Carmen.
Mexicanii sunt veseli, primitori și prietenoși. Pe străzi se cântă și se dansează la tot pasul. Atmosfera este veselă și relaxantă.
Mâncarea este divină iar atmosfera în restaurante este foarte mișto. Apropo de noua lege de la noi referitoare la bacșis, în Mexic bacșisul (propina în spaniolă) e trecut pe bon, de mână sau tipărit de casa de marcat. El se situează între 15% și 20%, în funcție de satisfacția clientului. Nu am văzut bacșis pe bonuri mai mic de 15%. Posibil ca la ei să fie prin opțiune trecut pe bon deoarece am văzut bonuri în care scria mare în josul bonului că bacșișul nu este inclus în preț, caz în care bacșișul era trecut de mână. Atașez și câteva mostre.
Tot în prima seară ne-am cunoscut și gazda, Lucas, un băiat tânăr care de altfel gestiona mai multe apartamente în Playa del Carmen. În caz că vreți să ajungeți în Playa del Carmen, pe Lucas îl găsiți la telefon sau pe whatsapp la nr. +52 984 119 7503. Vorbește perfect limba engleză și este extrem de amabil și proactiv. Ne-a pus la dispoziție o sumedenie informații referioare la ce ar fi de vizitat, majoritatea obiectivelor existând deja pe lista noastră. A reușit să ne deturneze de la traseu și să ne convingă să mergem la Laguna Bacalar în loc de Los Colorades, lacul roz. Am mers pe mâna lui și am schimbat un pic traseul. Ne-a mai spus că două săptămâni sunt prea puține ca să cuprindem tot. A avut dreptate.
Ziua 2 și 3, Holbox (se pronunța Holboș).
Dis de dimineața am plecat spre stația de autobuz. Este destul de bine structurat centrul orașului, nu prea ai cum să te rătăcești. Așa că stația am găsit-o ușor. De acolo ne-am îmbarcat într-un minibus care ne-a dus la Puerto de Chiquilá, locul de îmbarcare în ferry-ul care ajunge în Holbox, drumul cu minibusul a durat cam 3h, distanța de aprox. 125 km.

Holbox este o minune de insulă cu o lungime de doar 12 km și o lățime de maxim 1.5 km, aflată la întâlnirea dintre Golful Mexic și Marea Caraibelor, puțin dezvoltată dpdv infrastructură dar plină de hosteluri și restaurante, cu ulițe de nisip și case desuete din lemn, vopsite în culori vii, ascunse sub frunzele palmierilor și îmbrățișate de ghirlande de flori.
Din păcate noi am fost ghinioniști, am prins o perioadă cu alge brune, Sargassum se numesc, plajele erau pline de alge adunate, cam cum vedem la marea noastră în anumite perioade. Din fericire nu erau peste tot, se adunau doar în anumite zone iar apa era ok, se putea face baie fără să te trezești acoperit de alge.
Ca o paranteză, în ultimii ani mexicanii au probleme serioase cu algele care în anumite perioade se înmulțesc peste măsură. Guvernul din Quintana Roo a declarat stare de urgență descriind fenomenul drept un “dezastru natural iminent”. Citeam în presa lor că autoritățile au instalat bariere care să oprească valurile de sargassum iar navele militare și elicopterele marinei monitorizeză și colectează zilnic tone de alge din largul mării, în timp ce, la țărm, armate de oameni curăță permanent plajele de pe Riviera Maya. Mă gândesc că asta se întâmplă mai mult în Cancun, în zonele unde am fost eu nu am văzut armate de oameni mobilizate pentru ridicarea algelor.
Am debarcat în micuțul port și ne-am îndreptat către taxiuri, adică niște mașinuțe asemănătoare cu cele de golf dar cu roți mari și adaptate pentru activitatea de taximetrie. În afară de aceste vehicule, pe insulă mai circulă biciclete. Nu există mașini de închiriat.
Primii doi șoferi cu care am vorbit nu au vrut să ne ia pe motiv că hotelul nostru se află într-o zonă inundată. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, uscăciune cât cuprinde. Nu înțelegeam despre ce inundații este vorba, părea că nu mai plouase de foarte mult timp. Aveam să înțeleg mai târziu ce e și cu inundațiile.
Al treilea șofer nu ne-a mai refuzat și ne-a condus la hotel. Nu era prea departe de acolo, dacă am fi știut exact unde este poziționat hotelul am fi mers pe jos, ceea ce am și făcut a doua zi la întoarcere.
Într-adevăr, ulița pe care era hotelul avea niște bălți mai maricele dar exista un podeț și nu făceai directă cunoștință cu bălțile.
Hotelul Isla Bonita, un hostel mai degrabă, era foarte drăguț, simplu, micuț și cu niște camere mari foarte curate. Iar paturile, ah, aveau niște saltele minunate, în seara aceea am dormit și eu foarte bine după foarte mult timp. Rezervarea am făcut-o din țară, inclusiv plata. A costat în jur de 200 lei camera pentru o noapte.
Ne-am lăsat bagajele la hostel și am plecat să explorăm insula la picior. Ulițele acelea de nisip, căsuțele, florile, plajele largi cu nisip fin, absolut totul ne purta gândul către Africa.
Am bântuit toată ziua pe insulă, erau prea multe de văzut și noi aveam prea puțin timp. Ne-am tras sufletul doar vreo oră, preț de un cocktail, pe șezlongurile uneia dintre nenumăratele plaje organizate. Da, sunt multe plaje, restaurante și terase, care de care mai ispititoare.

Nu am uitat scopul venirii noastre pe Holbox și anume bioluminiscența.
Știam de când am plecat că în luna noiembrie nu va avea efectul maxim dar mă bazam, norocoasă fiind, să vedem totusi ceva.
Ne-am oprit la una din multele tarabe cu excursii să vorbim despre ieșirea pe mare în noaptea aceea dar și pentru o excursie în ziua următoare.
Știam că bioluminscența se vede cel mai bine de pe plaja Punta Cocos însă ni s-a spus că din păcate drumul până la acea plajă este impracticabil din cauza că este inundat. Upss! Iar inundații...Și tot nu am întrebat despre ce este vorba.
Ni s-a recomandat în schimb pentru bioluminiscență o excursie cu caiacul pe mare, noaptea. Nu am stat pe gânduri, am luat excursia cu caiacul. Nu numai că nu mai mersesem niciodată noaptea pe mare dar nici cu un caiac nu mai fusesem, nici măcar ziua, d-apoi noaptea.
S-a lăsat seara și a venit să ne ia ghidul nostru nocturn, desigur, tot cu o mașinuță de golf. Am plecat viteji spre malul mării, locul de unde urma să preluăm caiacele.
De abia atunci, în noaptea aceea, am realizat care este impactul acelor inundații asupra insulei și tot atunci am înțeles de ce se inundă. Nu de la ploaie!
În nopțile cu flux puternic marea inundă parțial insula. Sunt zone întregi inundate, hoteluri din care efectiv nu poți ieși, în unele zone apa trece de genunchi.
Am trecut în noaptea aceea prin astfel de zone inundate, chiar nu-mi imaginam că poate fi atât de rău.
Primul taxi luat s-a stricat din cauza apei, pesemne i-a ajuns pe la motor pe undeva. A venit un altul să ne preia. Si acesta era cât pe aci să rămâna împotmolit, l-am împins de câteva ori.
Și în sfârșit am ajuns la caiace.
Marea era liniștită iar cerul PLIN de stele. Așa cer nu mai văzusem din copilărie.
Un cer de basm!
Ghidul, ca mai toți urmașii mayașilor, foarte bun în astrologie. A disecat în noaptea aceea bolta cerească preț de vreo 3 ore timp în care ne-a povestit și arătat întruna constelații.
Apoi a coborât în lumea subterană și ne-a prezentat cerul înstelat din adâncuri, povestindu-ne despre plancton și fenomenul numit bioluminiscență. A întins o plasă în mare, plasă care odată ridicată se umplea de "steluțe marine strălucitoare", de plancton adică.
Și uite așa am petrecut prima noapte pe Holbox. A fost o noapte aventuroasă, senzațională, unică, în mijlocul celor două ceruri, prinși între două lumi.
Din păcate telefoanele nu pot surprinde astfel de imagini. Atașez o poză făcută de cineva mai priceput decât mine. Așa arătă când fenomenul este la intensitatea lui maximă. Pentru aceasta trebuie îndeplinite câteva condiții atmosferice și nu sunt îndeplinite pe întreaga perioadă a anului.

A doua zi am plecat într-o excursie cu barca pe mare, țintele noastre au fost următoarele:
Cenota Yalahau, un izvor cu apă dulce înconjurat de magrovele de apă sărată din laguna Yalahau, loc unde poţi ajunge numai cu barca. Amestecul de ape atrage crocodili, păsari flamingo, ibişi albi, lopătari, cocori şi multe alte specii.
Punta Mosquitos, locul unde vin mii de ţestoase să-și depună ouăle.
Insula Pasiunii – o insulă minusculă, nelocuită, plină de păsări și înconjurată de flamingo.
La întoarcere ne-a prins ploaia pe mare. Și ce ploaie! A plouat torențial vreo 2 ore. Nu era suficient că insula era inundată de maree, după ploaia aceasta s-au inundat inclusiv străzile principale și centrul orașului. Și nimănui nu-i păsa. Toți turiștii erau relaxați și mulți mergeau desculți pe ulițele de nisip inundate.
Je m'en fiche-ul ăsta mi-a plăcut maxim, relaxarea oamenilor mi-a dat o stare de liniște chiar dacă aparent păream agitată.
Ne-am adăpostit într-un restaurant, am mâncat, apoi am mers să bem câte un cocktail după care ne-am îndreptat către port să luăm feribotul. La 17.30 aveam autobuzul spre casă.
Pe Holbox m-aș întoarce și aș sta două săptămâni numai acolo. E un loc foarte bun de reîncărcat baterii după perioade solicitante.
Am ajuns în Playa del Carmen frânți după două zile pline. Și totuși am ieșit în oraș, era prea frumoasă atmosfera ca să ratăm.
Ziua 4, Xcaret
Biletele pentru Xcaret le-am achiziționat online direct de pe site-ul parcului. Au 3 variante de bilete și niciunul nu e ieftin. Noi am ales varianta de mijloc, cea în care ai și o masă inclusă. Cum plănuiam să stăm toată ziua acolo, trebuia să și mâncăm.
Parcul are o istorie interesanta. Initial, investitorii care au cumparat acest teren în junglă, mărginit într-o parte de mare, plănuiau să pună în aplicare un cu totul alt proiect. Când s-au apucat de desțelenit și au descoperit râuri subterane, cenote, lagune și ruinele unui vechi oraș mayaș, o comoară naturală unică cu un potențial turistic foarte mare, și-au schimbat planurile și au gândit acest parc.
Parcul are 6 zone tematice pe care cu greu le poți parcurge în integralitate de-a lungul unei zile. Pe cea de-a 6 a rută noi nu am mai apucat să o parcurgem.

Parcul este uriaș, are în jur de 80 de hectare și găsești în el multă diversitate, acvarii, păsări exotice, râuri subterane, un sat mayaș, un cimitir, plajă, zone în care poți înota cu delfini sau cu rechini etc. Pe scurt, parcul e un fel de Mexic în miniatură.