Sri Lanka este de câțiva ani pe lista mea, anul trecut mă hotărâsem că e momentul să o vizităm însă mișcările stradale și instabilitatea politică m-au determinat să amân vizita până se mai liniștesc lucrurile.
Prin iarnă după ce m-am întors din Mexic am început să mă uit după bilete de avion, iarna este momentul căutărilor. Aveam mai multe potențiale destinații și nu eram prea hotărâtă, Sri Lanka, Cuba, Bali sau Vietnam?
Sri Lanka să fie, mi-am zis după ce am citit că lucrurile s-au mai liniștit acolo.
Apoi mi-am dorit să nu mergem singuri, Călin a început să se plictisescă în vacanțele în 3.
Mi-am amintit că am o amică, o fostă colegă de serviciu, mare amatoare de astfel de vacanțe. Am contactat-o și am pus țara la cale. Gata, Sri Lanka să fie! Nici ei nu fuseseră.
Biletele de avion le-am luat de la mijlocul lunii ianuarie și au costat 719 euro de persoană, compania de zbor Qatar Airlines.
Cazări aveam mai multe de data aceasta, am pornit de la ocean și am încheiat vacanța tot la ocean, mijlocul vacanței a fost destinat regiunii centrale a țării, istoriei vechi a țării, mai exact Triunghiului Cultural format din 5 situri incluse în patrimoniul Unesco.
Vacanța am gândit-o de așa manieră încât am urmărit să îmbinăm marea cum muntele, modernul cu tradiționalul și prezentul cu trecutul.
Alegerea cazărilor nu a fost întâmplătoare, am dorit pe lângă stilul european (cazările de la mare) să avem parte și de cazări tradiționale alături de băștinași.
Pentru ultima noapte nu vom avea cazare deoarece avionul decolează la 3 dimineața și prea mai avea sens mai ales că ne-am propus ca toată această zi să străbatem o parte din zonele neacoperite în această vacanță deoarece în această perioadă, din cauza vremii, este recomandată zona de nord- est.
Ce am făcut mai exact în cele 13 zile?
Ziua 1 - Tangalle
Avionul a aterizat la 3 dimineața. Ne-a preluat șoferul și am pornit la drum spre Tangalle, prima locație din cele patru, situată la marginea Oceanului Indian. Am făcut cam 3½h pe drum. Prima oprire a fost în Galle unde am vizitat la ora 6 dimineața fortul.
Fortul Galle face parte din patrimoniul UNESCO. A fost construit de portughezi în secolul al XVI-lea în timpul cuceririlor lor, ulterior a fost fortificat și cucerit de olandezi în secolul al XVII-lea, ulterior fiind cucerit britanici. Orașul vechi din Galle a fost folosit cândva ca port comercial pentru mirodenii și alte bunuri timp de peste 200 de ani.
Următoarea oprire a fost pe malul oceanului în Koggala ca să vedem celebrii "stilt fisherman".
Pescuitul în vârf de băț este una dintre cele mai interesante metode tradiționale de pescuit din Sri Lanka. Pescarii cocoțați în vârf de băț oferă o priveliște unică timp de câteva ore în zori de zi și la asfințit. Îi puteți întâlni de-a lungul coastei sudice în orașe precum Koggala, Kaththaluwa sau Ahangama.
Deși pescarii pe picioroange fac ca activitatea să pară ușoară și confortabilă, pescuitul pe picioroange necesită multă îndemânare și echilibru. Un stâlp vertical cu o bară transversală atașată este încastrat în fundul mării, printre apele puțin adânci.
Bara transversală le permite pescarilor să stea la câțiva metri deasupra apei, provocând umbre minime pe apă și, prin urmare, deranjând puțin sau deloc viața marină.
Următoare oprire a fost la view point-ul Coconat Tree Hill, cel mai instagramabil loc din Mirissa, renumit pentru apusurile senzationale care pot fi surprinse de aici.
La cazare am ajuns dupa ora 12.00 deoarece atunci puteam face checkin-ul. Distanța parcursă de la aeroport până la prima cazare de lângă Tangalle a fost de 260 km. Locația Mandala Villas unde am fost cazați este formată din doar 6 căsuțe aruncate într-o grădină mare pe marginea oceanului. Are restaurant, piscină și un vibe bun. Este departe de oraș și nu se poate ajunge pe jos. O recomand celor care nu doresc să stea în zone agitate, gălăgioase.
Am pierdut ziua pe plaja noastră, o plajă absolut superbă cu nisip auriu. Din păcate nu se putea înota în ocean, erau valuri foarte mari și puternice. Ne-am mulțumit doar cu intratul în apă până la genunchi, destul de periculos și acesta, simțeai că apa are puterea de a te târî în larg. Așa că ne-am retras la piscină lucru care mie nu îmi place dar nu am avut încotro.
Spre după amiază am ieșit să mâncăm.
Ne-am retras la somn destul de devreme, eram frânți. Eu una dormisem doar câteva ore în ultimele 2 zile.
Ziua 2 și 3 petrecută în Tangalle a fost dedicată plajelor, una mai frumoasă decât alta. Atâtea nuanțe de nisip nu am văzut niciodată în același loc, negru, gri, roz, roșu, maro-coniac, auriu deschis sau mai închis. Absolut spectaculos!
Recomand plajele Tangalle Goyambokka și Silent, cea din urmă absolut senzațională.
Ce nu ne-a plăcut a fost faptul că restaurantele și barurile de pe plaje erau închise. Zona aceasta de sud în care se găsește Tangalle, deși cald în iulie-august, este în perioada musonică deci în extra sezon, așa se și explică și agitația oceanului.
Șezlonguri mai găseam pe la localnici însă cu băuturi trebuia să venim la noi. Un șezlong ne-a costat 750 rupee adica cam 2$. Asta ca să vă faceți o idee. Berea la restaurant costa cam peste tot 1000 rupee, apox. 3 dolari. Am schimbat dolarul cu 317-320 rupee. Bere (alcool) nu găsești la supermarket, au magazine speciale de băuturi.
Cât am stat în Tangalle am ajuns din pură întâmplare într-o seară la un restaurant deținut de o familie fermecătoare, oameni extrem de drăguți, serviabili, timizi. Mâncarea era home made, foarte bună, mama era bucătăreasa, o mai ajutau și copiii la gătit și servit.
Recomand această locație celor care ajung în Tangalle, au mâncare foarte bună. Se numește Dream Family. Acum văd și ce review-uri multe și bune au pe Tripadvisor și o bine-meritată notă maximă.
Un alt restaurant la care am mâncat se numea Banyan Tree Restaurant. L-am ales pentru că avea notă mare pe Tripadvisor. Locația într-adevăr deosebită, construită în jurul unui bătrân Banyan Tree crescut la marginea oceanului. Plaja de acolo avea pe alocuri nisipul roz. Însă mâncarea nu ne-a plăcut. Cred ca a fost locul în care am mâncat cel mai prost.
Într-o noapte a plouat vreo oră torențial. Teoretic ai zice că trebuia să se răcorească. Deși erau doar 27 grade celsius ploaia a adus o zăpușeală teribilă, aproape că nu aveai aer să respiri.
În ultima seară din primele 3 zile am stat până târziu pe plajă să admirăm forța valurilor și plaja magnifică. Urmă să părăsim a doua zi oceanul și să ne îndreptăm spre zona muntoasă din centrul țării.
În ziua 4 am părăsit prima cazare și am pornit spre centrul țării unde aveam mai multe obiective istorice de văzut.
Cazarea numărul 2 am avut-o într-un guest house în vârf de munte unde de pe o terasă mare aveai un view minunat asupra orașului Ella și a munților din jur.
Vila e deținută de o familie foarte primitoare. De altfel eu cred că toți localnicii sunt așa.
Pe drum am oprit de două ori, prima dată să vedem ce vând oameni de pe marginea drumului și a doua oară să vedem mai îndeaproape cascada Ravana pe lângă care treceam.
De pe marginea drumului am cumpărat iaurt de bivoliță în vas de lut, bun tare. Un vas mare costa 350 de rupee.
Cànd am coborât la cascadă am realizat că am ajuns în ținutul maimuțelor, erau foarte multe în zona cascadei și apoi le-am întâlnit pe șosea în drumul nostru.
La prânz am ieșit să mâncăm în Ella. Șoferul ne-a recomandat un local, Chill Cafe se numea, el crezând că noi căutăm localuri mai aproape de cele europene. Încă nu ne cunoștea prea bine și ca atare nu știa că noi căutăm localuri tradiționale cât mai autentice. Se mănâncă bine la Chill Cafe, pe toate gusturile, inclusiv meniuri europene găsești.
Apoi am fost să vedem următorul obiectiv de pe lista noastră, Nine Arches Bridge, un pod celebru.
Nine Arches Bridge numit și Podul din Cer este unul dintre cele mai bune exemple de construcție feroviară din epoca colonială din țară. Podul a fost construit în anul 1921 (perioada colonială britanică) din blocuri de ciment și piatră, fără întărituri din fier.
Este situat în Demodara, între gările Ella și Demodara. În timp podul a devenit celebru și datorită lui zona înconjurătoare a cunoscut o creștere constantă a turismului.
Seara nu am mai ieșit în oraș, prânzul târziu a fost suficient.
Ziua 5 a fost dedicată împrejurimilor orașului Ella. Ne propusesem să vedem o plantație de ceai și să urcăm pe Little Adam's Peak.
Asta am și făcut, dimineața am fost la Uva Halpewatte Tea Factory, o fabrică de ceai în vârf de munte înconjurată de plantații de ceai. Frumosă senzație ai în vârf de munte înconjurat de verdele crud al plantațiilor de ceai.
După amiaza am fost la Little Adam's Peak, un vîrf de munte cu o înălțime de 1141 m, munte considerat sacru de către sri-lankezi. Este numit astfel datorită asemănării sale izbitoare cu muntele sacru Adam's Peak (Sri Pada) unde conform tradiției budiste singaleze se află amprenta păstrată și sacră a lui Buddha, amprentă lăsată în timpul uneia dintre vizitele sale în Sri Lanka.
Drumeția până în vârf te poartă prin plantații de ceai pitorești și printre vârfuri de munți. Răsăriturile și apusurile sunt spectaculoase. Eu am ratat apusul pentru că m-am împiedicat ca țiganul la mal, ultima porțiune nu am mai urcat-o așa că am ratat view-ul.
Am dat acolo și peste o tiroliană poziționată între 2 munți. Am fi vrut să de dăm cu tiroliana însă am ajuns prea târziu, nu mai vindeau bilete pentru ziua aceea, se apropia seara. La ora 18.00 se întunecă în Sri Lanka.
Orășelul Ella e pitoresc și plin de turiști. Seara am petrecut-o în oraș, am luat la pas centrul orășelului și am încheiat seara la restaurant unde am mâncat cel mai bun kottu de până atunci.
În ziua 6 am părăsit Ella spre următoarea destinație, Sigiriya. Aici ne-am împărțit, soferul a plecat cu bagajele noastre iar noi am luat trenul. Se zice că nu ai văzut Sri Lanka dacă nu mergi cu trenul prin munți. Biletele de tren le aveam luate cu câteva luni înainte de șoferul nostru. 900 de rupee a costat un bilet la clasa a 3 a cu loc, mai puțin de 3$. Așa am vrut noi să fie, nu clasa întâi pentru că acolo nu se deschid geamurile și nici ușile în timpul mersului. Spre surprinderea noastră, clasa a 3 a fost mult peste așteptările noastre, foarte curat și nou și nici nu era aglomerat. Civilizat!
Așadar cu trenul am mers din Ella până la Nuwara Eliya de unde ne-a preluat șoferul.
În Nuwara Eliya am vizitat doar clădirea poștei, o clădire pitorească desprinsă din trecut.
Din Nuwara Eliya am continuat drumul cu microbuzul iar pe drum am oprit în orașul Kandy unde am vizitat celebra gradină botanică - Royal Botanic Gardens, Peradeniya. Sincer aveam așteptări mari pe care nu le-am atins după turul acesteia.
În Sigiriya unde aveam următoarea cazare am ajuns seara. Ne-am cazat la Lyon Rest în niște căsuțe rustice aruncate într-o gradină cu pomi fructiferi deținută de o familie formată din 5 persoane, bunicii, băiatul și soția lui și fetița lor. Nu am reușit să dibuim singuri intrarea în această grădină pentru că se înserase iar cazarea nu era direct la strada principală ci mai dosită, a trebuit să sunăm proprietarul să ne ghideze.
În ziua 7 am deschis dimineață prima filă de istorie religioasă a țării. Am fost în Dambulla să vizităm Templul de Aur din Dambulla denumit și Anuradhapura Dambulla cave temple, un sit aflat în Patrimoniul Mondial al UNESCO. Acesta a fost primul nostru obiectiv din Triunghiul Cultural. Din cauza faptului că nu poți intra în peșteri decât trecând prin Templul de Aur, aceste două locuri sunt percepute ca un singur întreg.
Templul peșteră este situat la înălțime și în capătul a aproximativ 420 de trepte, unele destul de abrupte, la o altitudine de 350 de metri. Urcarea durează în jur de 15-20 de minute și nu e chiar facilă, unele trepte sunt înalte și necesită un efort mai mare. Înainte de a începe ascensiunea trebuie să cumperi bilete. Acestea se vând la casa de bilete de la poalele muntelui din dreapta Templului de Aur.
Această mănăstire rupestră, cu cele cinci sanctuare ale sale, este cel mai mare, cel mai bine conservat complex de peșteri-temple din Sri Lanka și este unul dintre mai vechi altare budiste. Picturile murale budiste acoperă o suprafață de 2.100 m² și au o importanță deosebită pentru acest popor, la fel ca și cele 157 de statui. Suprafața interioară a uneia dintre cele cinci peșteri este complet acoperită cu picturi rupestre.
Singalezii numesc templul "Rangiri Dambulu Viharaya".
Mi-a plăcut modul în care se aduc ofrande lui Budha. Localnicii se rugau și apoi lăsau la picioarele lui Budha o floare de lotus sau o Lyly flower.
În temple nu se intră încălțat, pantofii îi poți lăsa la intrare contra cost sau îi poți lua cu tine. Trebuie să te descalți încă de la intrarea în curte. Pe jos în curte este granit și am constatat că nu se încinge foarte tare alfel mersul desculț în căldura de acolo ar fi putut fi extrem de neplăcut așa cum am constatat în zilele următoare. Am învățat după experiența cu templele și orașele sacre că șosetele sunt sfinte. La început nu am știut și m-am fript, la propriu.
La coborârea de la templu am întâlnit două maimuțe, mama și copil, foarte expresive și deloc sperioase. Își vedeau de treabă nestingerite de zecile de turiști care treceau pe lângă ele. Mama maimuță își alăpta și strângea în brațe puiuțul.
La prânz, la recomandarea lui Priyanka, șoferul nostru, ne-am dus la un curs de gătit. A costat 15 USD de persoană. Experiența nu s-a rezumat doar la gătit și la mâncat. Excursia a început cu o plimbare cu un car tras de boi.
A continuat cu o plimbare cu barca pe un lac în care se scăldau crocodili, lac de pe care aveai un view frumos asupra Stâncii Leului.
Apoi am ajuns la un popas unde niște femei ne-au gătit și unde am și mâncat.
Ne-am întors de acolo cu tuk tuk-ul. Aproximativ 3 ore această experiență.
După amiază am urcat pe stânca Pidurangala, un view point situat vizavi de faimoasa stâncă Sigiriya Lion Rock. Ca să poțí urca pe această stâncă trebuie să treci printr-un templu cu numele Pidurangala Vihara unde desigur că trebuie plătită intrarea. Și iar descălțarea înainte de a urca în curtea templului. La ieșire, unde începea ascensiunea propriu-zisă, ne-am putut încălța.
Ca să ajungem sus în vârf, pe platformă, am urcat multe scări, nu știu câte dar foarte multe. Ultima porțiune de drum nu mai avea scări, ne-am cățărat pe stânci ajutându-ne de mâini, alpinism curat. Nu mă credeam în stare de așa ceva. De data asta am atins punctul final asta însemnând vârful stâncii, am ajuns pe o platformă foarte mare de granit unde am prins un apus de soare spectaculos si de unde ai o priveliște perfecta asupra Stâncii Leului.
La coborâre am prins viteză, nu de alta dar nu voiam să ne prindă noaptea pe stânca aceasta plină de maimuțe care ne urmăreau la tot pasul. Cine știe ce alte dihanii mai erau pe acolo.
În ziua 8 planificasem să mergem în orașul sacru Anuradhapura, al doilea obiectiv din Triunghiul Cultural. Orașul a fost fondat în secolul al III-lea î.Hr. A funcționat drept capitala statului Singhala și totodată principalul centru sacru al insulei pentru budism. A decăzut în secolul VIII.
Din Sigiriya până în Anuradhapura sunt aproximativ 75 km însă traficul este destul de încet în Sri Lanka, sunt mult tuk tuk-uri de care te împiedici la tot pasul și care te încetinesc mult.
Era o zi extrem de căduroasă, mai mult de 40 de grade Celsius la umbră. Am ajuns acolo în jurul prânzului deci când soarele era la maxima lui putere. Intrarea în complex nu a fost ieftină, am plătit 25 usd de persoană.
Anuradhapura, orasul sacru din Sri Lanka aflat în patrimoniul UNESCO este unul din cele mai vechi orașe din lume locuite fără întrerupere. Am reușit să vizităm doar Ruwanwelisaya Stupa, o clădire religioasă budistă care conține relicve și este loc de rugaciune si meditatie. Stupe întâlnești la tot pasul în Sri Lanka însă aceasta de la Anuradhapura este una uriașă. Stupele sunt un fel de piramide dar cu altă formă, jumătate de sferă alungită la vârf, rolul lor este de a adăposti morminte, cel puțin așa se bănuiește. Nu se cunoaște cu certitudine conținutul unora dintre aceste construcții deorece nu le-au deschis așa cum au deschis egiptenii piramidele. Pentru ei stupele sunt atât de sacre încât nu vor să le deschidă.
Era duminică și locul era plin de srilankezi veniți să se roage în orașul sacru.
Aici ne-a descălțat de la intrarea în complex și a trebuit să străbatem curtea aceea uriașă desculți. Din loc în loc mai erau niște traverse dar insuficiente. Capul trebuie să îl ai dezvelit, nu este voie să ai ceva pe cap în locurile sacre.
Deci pe o căldură infernală, fără protecție la cap, înfofoliți din cap până-n picioare (nu ai voie cu picioarele dezvelite și cu bluze fără mânecă) desculți prin țărână, dale sau granit, vizitarea acestui obiectiv a devenit un chin.
Am străbătut curtea aceea imensă și am înconjurat stupa desculți. Parcă nu mai ajungeam la capăt, stupa este imensă. La final aveam tălpile în flăcări.
Pentru mine/noi vizita la Anuradhapura a fost traumatizantă și nu am mai continuat traseul planificat din cauza asta. Mai erau câteva obiective de văzut în orașul sacru.
Pe drumul de întoarcere la Sigiriya am avut niște bucăți de drum obturate de orez întins pe carosabil la uscat. Locuitorii au obiceiul de a usca orezul pe șosea.
Culturi de orez întâlnești peste tot în Sri Lanka. Este alimentul lor de bază.
După amiza am zis că e momentul să ne aventurăm pe o altă stâncă, una celebră în toată lumea, așa-zisa Lion Rock, stânca Leului, obiectiv aflat și el în patrimoniul UNESCO.
Poate că vă întrebați de ce ar fi o stâncă atât de celebră și de ce a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. Ei bine, stânca aceasta ascunde un vechi palat fortăreață unde odionioară, pentru o scurtă perioadă de timp a fost capitala țării pe vremea regelui Kashyapa, un rege care a preluat tronul în urma unei lovituri de stat. De teama unui atac al moștenitorului de drept, Kashyapa și-a mutat capitala și reședința din capitala tradițională Anuradhapura în Sigiriya, pe această stâncă unde a construit palatul fortăreață. Legenda spune că acest rege a avut 500 de neveste și niciun copil. După moartea lui Kashyapa fortăreața s-a transformat într-un complex de mănăstiri budiste
La baza stâncii sunt vechile grădini ale palatului unde găsim și multe bazine care au fântâni arteziene funcționale și astăzi! Buni inginerii de acum mai bine de 1500 de ani. Sigiriya este considerată a fi unul dintre cele mai importante locuri construite în primul mileniu cu o planificare urbană atât de elaborată.
Stânca este înconjurată de un canal cu apă lat de vreo 10m și lung de 5km. Pe vremuri canalul era în mod strategic populat cu crocodili iar podul se ridica.
1202 trepte sunt până sus pe platformă. Ascensiunea a fost mai simplă decât cea de pe stânca Pidurangala, sunt trepte până în vârf, nu mai faci alpinism.
Intrarea la acest sit este de 30 usd de persoană, scump dacă comparăm cu nivelul lor de trai.
Seara am ieșit la un local foarte drăguț pe care îl remarcasem cu o seară înainte. S-a dovedit că nu ne-am înșelat, am mâncat bine la Rastarant, în ritmuri de reggae.
În următoarea zi, a-9-a, ne-am strâns catrafusele, urma să ne mutăm pentru 4 nopți în ultima locație, în golful Bengal, pe plaja Nilaveli aflată în apropierea orașului Trincomalee.
Pe drum am întâlnit elefanți, captivi sau sălbatici, căprioare, păuni, maimuțe desigur etc. Am oprit și la un atelier de tâmplărie. Unele dintre piese erau deosebite.
Zona plajei Nilaveli nu este o zonă comercială și este puțin animată de turiști. Hoteluri sunt foarte puține aruncate din loc în loc pe această plajă imensă.
La cazare am ajuns relativ târziu, la ora 16.00. Deși checkin-ul se făcea începând cu ora 14.00, camerele nu erau gata când am ajuns. Ne-au zis ca mai durează minim o oră. Neplăcut.
Am plecat la masă și ne-am întors la ora 18.00 când am putut prelua apartamentele. Locația nu era hotel ci un complex format din câteva blocuri de apartamente.
Ziua 10 s-a desfășurat exclusiv pe plaja hotelului. Apa caldă, fără valuri, se adâncea treptat exact așa cum trebuie, fără meduze, insecte sau alți carcalaci. Perfectă!
Seara am mâncat la un restaurant aflat pe plajă în imediata noastră vecinătate. restaurantul foarte pitoresc și frumos decorat, mâncarea bună însă serviciile execrabile și extrem de lente. Ca să înțelegeți de ce spun asta. Au început prin a ne servi întâi desertul, apoi peștele și la final supa. Așa ceva nu am mai întâlnit. Comanda o dădusem de la orele prânzului deci ei știau din timp ce vom mânca și ca atare au avut timp suficient să pregătească.
În următoarea zi, în ziua 11, ne-am pus iar în mișcare și am fost la o altă plajă la marginea orașului Trincomalee, Marble beach. Este o plajă superbă aflată în întreținerea forțelor aeriene din Sri Lanka. Nu aș putea să vă zic de ce o unitate aeronautică păstorește această plajă.
Plaja era liberă, aurie, nisip fin, apa perfectă. Turiștii aveau dedicat cam 3/4 din plajă iar localnicii 1/4. Zonele erau separate printr-un cordon.
Accesul pe plajă se face contra cost, 20 rupee de persoană a costat intrarea, aproape nimic aș putea spune. Am stat toată ziua pe ea.
Pe plajă există un restaurant unde am și mâncat și un bar. A fost o zi perfectă.
Ne-am odihnit și noi mai bine după zilele în care am fost într-un continuu urcuș.
Ziua 12 a fost dedicată tot odihnei, nu am mai plecat nicăieri. Am lenevit prin zonă, am făcut o plimbare lungă pe plajă, ne-am maimuțărit în fel și chip (mai mult eu) într- o sesiune foto adhoc de-a lungul plajei pustii. Pe scurt, ne-am relaxat.
Ziua 13 însemna plecarea spre Colombo, următoarea dimineață la 3.00 aveam zborul spre casă. În această zi nu ne-am mai luat cazare, zborul era dimineața foarte devreme, trebuia să fim în aeroport cel mai târziu la 1.00 noaptea.
Pe la ora 11.00 de dimineață am eliberat apartamentul, ne-am îmbarcat în microbuz și în drumul spre Colombo am oprit la următorul obiectiv și ultimul pe lista noastră din această vacanță, orașul antic Polonnaruwa, un alt sit inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Polonnaruwa a fost a doua capitală antică din Sri Lanka după distrugerea Anuradhapura. Situl este foarte intins. Pentru a-l vizita, ideal este să mergi cu mașina, să oprești în 4 locuri de unde apoi te deplasezi pe jos pentru a vizita obiectivele din interiorul complexului. Pe o căldură îngrozitoare, peste 42⁰, cu apele curgând pe noi, am vizitat vechiul oraș. De data asta am fost mai inspirați, ne-am luat șosete la noi astfel încât am reușit să vizităm tot situl fără să ne mai ardem tălpile. Impresionant vechiul oraș, ne-a plăcut.
Nu ne-a mai ajuns ziua să vizităm și Orfelinatul de elefanți din Pinnawala, un alt obiectiv aflat pe lista noastră. Dar am văzut atâția elefanți în drumurile noastre, inlusiv elefanți sălbatici, încât am zis că nu mai merită să facem și această oprire.
Seara am oprit în Negomobo, o stațiune animată de la malul mării aflată în apropierea capitalei și a aeroportului. De abia am găsit un local deschis unde să putem mânca. Barurile erau deschise însă restaurantele începeau să se închidă.
La aeroport am făcut o ultimă poză cu Pryianka, șoferul nostru de care ne-am despărțit și căruia i-am mulțumit pentru seriozitate și profesionalism. Dacă ajungeți vreodată în Sri Lanka nu ezitați să apelați la serviciile lui.
Cele 13 zile au trecut repede, mi-a plăcut Sri Lanka, am încercat să acoperim cât mai mult din ea și pentru prima oară aș putea spune că în vacanța de vară am vizitat o țară. În harta de mai jos se pot vedea toate locurile în care am fost. Stegulețul verde este obiectivul la care nu am mai ajuns, orfelinatul de elefanți.
Deși mi-a plăcut nu pot spune că este o țară unde mi-aș dori să revin. Este pur și simplu o chestie de gust, de cum ești obișnuit să îți trăiești viața. Poate că nu mi-a intrat prea adânc în suflet și pentru faptul că multe dintre obiective necesită efort fizic, eu devenind în timp o persoană comodă. Pentru mine a însemnat depunerea unui efort semnificativ urcatul a mii de trepte.
Am însă o cunoștință care a fost de 3 ori în Sri Lanka și în toamna se duce a 4 a oară. Cum bine știm cu toții, de gustibus non disputandum est.
Ce ar mai fi de știut despre Sri Lanka?
Moneda: rupia (LKR - sri lanka rupee). La momentul vizitei noastre 1 USD = 320-330 rupee, Euro - 340-350 rupee. Moneda fluctuează foarte tare, este instabilă.
Spre deosebire de Egipt aici am tot schimbat banii în rupee. Nu prea mergea să plătești direct în dolari sau euro. Singurul loc unde am plăti cash în dolari au fost obiectivele turistice.
Bănci și bancomate, schimbul valutar
Mișcându-ne mai mult prin localități mici nu mi-au prea sărit în ochi bancomate la tot pasul. Am mai văzut sedii de bănci în orașele mai mari. Se poate plăti cu cardul la hotelurile mai mari însă la guest house-uri nu prea găsești această variantă de plată. La fel și restaurantele, cele mari din orașele mai mari acceptă plata cu cardul însă la cele familiale, micuțe, trebuie plătit cash în rupee. Să schimbi bani te ajută șoferul, el știe locurile unde se pot schimba bani, nu sunt prea vizibile și ușor de identificat.
Plățile cu cardul sunt comisionate de către comerciant cu 3-4% din valoarea plății. Așadar la fiecare plată/achiziție cu cardul vei plati cu 3-4% mai mult decât valoarea bonului. Aceste sume suplimentare sunt percepute de către comercianți deoarece comisionul de încasare prin bancă se ridică la valoarea acestor procente.
Bacșisul la restaurante este evidențiat pe bon, 10%. În rest nu prea am avut unde lăsa bacșiș. Nu am reușit să înțeleg dacă este obligatoriu sau facultativ. Doar șoferului i-am mai dat cam din două în două zile câte 10 USD, peste suma care o stabilisem cu el pentru cele două săptămâni. Era un om cuminte, respectuos, serios, punctual și un foarte bun șofer. Și-a merit tipsul până la ultimul bănuț.
Siguranța
Nu m-am simțit nicio secundă în nesiguranță în Sri Lanka. Singurele care mi-au dat emoții au fost maimuțele. Când eram în vârful stancii Pidurangala, exact când mă așezasem să îmi trag sufletul, m-a văzut un maimuțoi că umblu în sac și a sărit pe mine să îmi fure sacul. Credeam că am de mâncare acolo. După experiența asta, a doua zi pe Lion Rock, cât timp am urcat am stat cam stresată tot din cauza maimuțelor, pe tot drumul ne-a însoțit curioase, uneori apropiindu-se foarte mult.
Plajele
Ah, plajele sunt superbe! Nisipul este deosebit, fin și divers colorat. Nu am mai văzut niciunde atâtea nuanțe, de la auriu deschis, închis, gri, negru, roz, coniac.
Apa caldă, curată. În zona de sud agitată, valuri mari, în est liniștită, numai bună de baie.
Vremea (iulie-august)
Cald peste tot, est, sud, vest. Într-o singură noapte când eram în zona de sud a plouat mai insistent, vreo oră. Măcar dacă s-ar fi răcorit. Dimpotrivă, după ploaie era o zăpușeală greu de suportat. Și ne-a mai prins o ploaie scurtă de 5 minute pe plajă în Tangalle. O plăcere!
Sri Lanka este o destinatie de plaja pe tot parcursul anului. Însă vremea in Sri Lanka este afectata de sezonul musonilor, astfel că în Sri Lanka va exista mereu o regiune uscata și plăcută pentru vacanță.
Vestul si Sudul insulei sunt regiunile din Sri Lanka care pot fi vizitate în perioada octombrie-martie. Pentru a vizita Estul si Nordul insulei, cele mai bune condiții de vacanță sunt în perioada aprilie-septembrie.
Noi am stat în acestă perioadă și în sud și în est. Era la fel de cald în ambele zone. Diferența a fost dată de ploaia de care vorbeam mai sus și de agitația oceanului din zona de sud care în această perioadă era în sezon musonic.
Cazările
Prima cazare de 3 nopți a fost la ocean în zona Tangalle, un apartament într-o vilă pe malul oceanului pentru care am plătit 333 euro. Mandala Villas se cheamă locația. Cazarea bună, plaja minunată, locația situată pe malul oceanului.
De la ocean am pornit în ziua 4 către centrul țării iar următoarele două nopți le-am petrecut în Ella, într-o locație numită Shining Green View care a costat doar 67 euro pentru 3 persoane deși are scor mare pe booking. Da, doar atât. 😊 În Sri Lanka găsești cazări și mult mai ieftine de atât.
Următoarele 3 nopți au fost în Sigiriya în niște căsuțe aruncate într-o zonă a nimănui parcă.
Aici am rezervat 2 astfel de căsuțe, 2 camere, la un preț total pentru cele 3 nopți de 131 euro. Locația se numește Liyon Rest.
În ultimele 4 zile am revenit la ocean în zona Trincomalee pe plaja Nilaveli unde am rezervat un apartament cu trei camere pentru 4 nopți într-o clădire în stil european. Locația se numește Oceanfront Condominiums-Nilaveli. Acesta ne-a costat 342 euro.
Toate cazările, 12 nopți pentru 3 persoane ne-au costat 873 euro. Ne-ar fi costat mult mai puțin dacă ne rezumam doar la cazări de tip guest house și am fi renunțat la confortul sporit dat de cazările în stil european.
Închirierea de autoturisme
Nu recomand! Între orașe este destul de liber însă sunt multe tuk tuk-uri care încurcă circulația. În orașele micuțe prin care am trecut nu am văzut semafoare și nu am văzut treceri de pietoni. În orașe este foarte aglomerat, se conduce încet și greu. Volanul mașinilor este pe dreapta. Noi vrem să stăm relaxați în vacanțe și acolo unde știm că traficul este complicat nu închiriem mașina pe care să o conducem noi.
De data aceasta fiind în vacanță impreuna cu o altă familie am închiriat un microbuz de 10 locuri cu șofer care a stat la dispoziția noastră non-stop. Prețul a fost de 840 euro deci asta înseamnă 120 euro de persoană noi fiind 7. Șoferul se numește Priyanka Ariyarathne și în caz că ajungeți în Sri Lanka vi-l recomand cu căldură. Îl găsiți AICI sau la numărul de telefon +94779830513.
În acești bani a intrat închirierea mașinii, combustibilul pe toată perioada, parcările dacă a fost cazul, taxele de drum (doar autostrada se plătește) și șoferul.
Practica turiștilor în Sri Lanka este de a închiria mașină cu șofer. Deci am urmat obiceiul.
Șoselele sunt impecabile. Noi am mers mult pe șosele cu 2 benzi dar am mers și pe autostradă. Nu am întâlnit nicio groapă în aceste două săptămâni.
Excursiile
Toate au fost făcute pe cont propriu, nu am apelat la agenții. Nu avea sens, traseul și obiectivele le aveam stabilite de acasă iar Priyanka ne-a fost și ghid.
Intrările la obiective
Prețurile pentru intrările la obiective le aveți mai jos. Sumele reprezintă prețul pentru un bilet pentru un adult. Copiii sub 12 ani au reduceri. Dar cum Călin a sărit din schemă nu m-a interesat reducerea și nu mai rețin care era prețul pentru copii la toate obiectivele vizitate .
1. Polonnaruwa 25$
2. Anuradhapura 25$
3. Dambulla cave temple - 2000 LKR (aprox 6,2 usd)
4. Sigiriya, Lion Rock 30$
5. Sigiriya, Pidurangala - 1000 LKR pentru adulți și 500 LKR copiii
6. Grădina botanică din Kandy - 3000 LKR adulții și 2000 LKR copiii
Alte informații:
Dacă sunteți fumători luați-vă țigări de acasă. Țigările sunt extraordinar de scumpe în Sri Lanka, cel mai ieftin pachet costă în jur de 40 lei. Eu le-am cumpărat din Doha unde am avut escală, știam că sunt puțin mai ieftine decât în România.
Berea la magazinele de specialitate este în jur de 450-500 rupee sticla de bere Lion la 650g, berea lor națională. La restaurant aceeași bere este 900-1000 rupee.
Prețul unei porții de mâncare pornește de la 800 rupee (2,5usd) până la 2500-3000 rupee (8-10usd). Delicatestele sar de 3.000 rupee. Mâncarea este în general condimentată și extrem de iute după gustul meu. Dacă ceri poți primi necondimentat. Nu aș putea să zic că excelează în mâncăruri, nu au sortimentație prea diversă și în opinia mea se simte puternic influența vecinilor de la nord, a Indiei. Servirea este aproape peste tot înceată, trebuie să vă inhămați cu multă răbdare.
Diferența de fus orar este de 2½ h.
Localnicii mi-au plăcut tare mult. Sunt respectuoși, liniștiți, stilul zen și foarte curați cu toate că sunt să săraci. La fel de curate mi s-au părut și orășelele prin care am trecut. Deși nu prea găsești ușor coșuri de gunoi nu ai să găsești gunoi și mizerie pe străzi.
Animalele des întâlnite sunt maimuțele și veverițele. În Tangalle nu am văzut prea multe maimuțe însă cum te apropii de zona montană întâlnești la tot pasul. Elefanți poți vedea mulți în captivitate dar sunt și elefanți sălbatici pe care îi poți întâlni mergând pe marginea șoselei.
Am zburat bine cu Qatar Airlines, fără incidente, nu am avut întârzieri sau anulări. La întoarcere în schimb a fost overbooking motiv pentru care ne-au distribuit într-un mod firesc la business class, asta după ce și-au cerut scuze de nenumărate ori. Lucky us!
Sri Lanka e o țară verde, binecuvântată cu aproape toate formele de relief și populată de oameni cu mult bun simț. Oriunde ai păși te simți binevenit și respectat. Religia budistă, cred eu, are o puternică influență pozitivă asupra acestui popor care te primește cu brațele deschise. Măcar o dată în viață tot trebuie să îi calci pragul, dacă nu pentru obiectivele istorice sau plajele colorate, măcar pentru serenitatea care te pătrunde odată aflat în mijlocul acestui popor.
_________
Viața e scurtă și lumea e mare. Fă din viața ta cea mai frumoasă aventură!