Evadare în Gili Trawangan: Plaje cu țestoase, biciclete, copite pe nisip și zurgălăi

GILI Trawangan este insula unde nu există mașini, timpul curge mai lent pe bicicletă iar apele albastre ascund broaște țestoase, oferind un contrast perfect față de agitația din Bali.

Gili Trawangan (cunoscută și ca Gili T) este cea mai mare, mai populară și mai vibrantă dintre cele trei Insule Gili din Indonezia. Situată în strâmtoarea Lombok, insula îmbină perfect plajele exotice cu o viață de noapte legendară, păstrându-și totodată farmecul ecologic datorită interzicerii stricte a vehiculelor motorizate.

Imaginați-vă o dimineață în care singurul ceas deșteptător este sunetul blând al valurilor care mângâie malul sau zurgălăii de la șaretele trase de cai. Niciun zgomot de motor, niciun claxon, nicio grabă.

Gili Trawangan are acest super-putere: te obligă subtil să pui frână. Aici, timpul nu se măsoară în ore, ci în numărul de noci de cocos savurate la umbra unui copac și în nuanțele de portocaliu pe care le ia cerul la apus. Este locul perfect unde poți pur și simplu să fii, fără nicio vinovăție că nu faci nimic. În fiecare zi te urci leneș pe o bicicletă și pleci să descoperi cum arată paradisul relaxării totale.

• 

În Gili T. am găsit exact ce căutam, acel loc care oferă un mix perfect de libertate, plaje tropicale și deconectare totală. Este locul ideal dacă ai căutat să ajungi într-o atmosferă relaxată. Deși nu sunt foarte multe de făcut, insula fiind foarte mică, nu ne-am plictisit nicio secundă. Cele 8 nopți petrecute pe insulă mi s-au părut puține, am mai fi stat!

Știam că în Bali plajele nu sunt prea spectaculoase, profilul e stâncos și înalt. Din acest motiv am tot evitat să venim în Bali. Însă după ce m-am apucat să fac research am descoperit că pentru mare cea mai bună alegere sunt insulele.

Așa am ajuns la cele trei insule Gili care sunt atât de mici încăt nici nu le vezi până nu dai zoom la hartă. Având cu noi și doi adolescenți am ales Gili Trawangan știind că această insulă este aleasă de tineri, celelalte două fiind populate cu turiști mai în vârstă și de familii cu copii mici.

Din Ubud am plecat cu un șofer închiriat care ne-a lăsat în portul Pandang Bay de unde trebuia să luăm ferry-ul. Cam o oră jumătate a durat drumul din Ubud în Padang Bay.

Pentru că citisem că apele pot fi agitate în aceea zona am ales compania Ekajaya.

• 

Citisem că au cele mai mari, mai stabile și mai confortabile ferry-uri. În cabina principală au aer condiționat. Poți sta și pe puntea superioară, în bataia vântului și să admiri marea. Am plătit destul de mult pe un bilet, în jur de 360 lei, sunt mai scumpi decât concurența însă chiar a meritat, o oră  jumătate cât am stat pe apă nici nu am simțit valurile. Au curse directe către Gili T, alte companii opresc pe mai multe insule și drumul durează mult mai mult din această cauză. În anumite perioade au oferte bune de preț, reduceri mari, astfel că poți cumpăra chiar și la jumătate de preț biletul. Noi nu am prins astfel de promoții, acum văd că sunt active.

• 

• 

• 

• 

• 

• 
• 
• 
• 
• 

Din port aveam cam vreun km și jumătate până la cazare. Fără bagaje drumul e o plăcere. Dar noi aveam bagaje mari cu noi. Așa că “ne-am înhămat” la una dintre șaretele care așteaptau cuminți lângă port, frumos înșiruite de-a lungul străzii. 150.000Rp (38 lei) a costat drumul până la cazare. Părea că e tarif unic, nenegociabil. Toți aveau același preț. Aceste șarete reprezintă singurul mijloc de transport public pentru bagaje grele și mărfuri, vehiculele motorizate fiind complet interzise pe insulă. Indonezienii le numesc CiDoMo. Denumirea este un acronim local din indoneziană: cikar (căruță), dokar (trăsură) și motor (deoarece folosesc roți de mașină cu pneuri în loc de roți din lemn). Căluții care trag aceste șarete par mai degrabă niște ponei mai înalți, au niște picioare fine și subțirele încăt ai impresia că li se frâng când trag o șaretă mai plină.

Toate șaretele au zurgălăi. Este practic un mod de atenționare pentru turiști pentru a evita accidentele.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

La fel am observat că prețul la închirierea de biciclete era același peste tot, 50.000Rp/zi iar cele electrice 200.000 Rp/zi.

• 

Cazarea am ales-o după ce am studiat foarte bine toate variantele și am citit toate review-urile date de turiști. Ca o constatare pe care am tras-o după citirea tuturor comentariilor, insula cam are ploșnițe la multe dintre cazări. Alții reclamau șobolani. După ce am descoperit acest aspect extrem de neplăcut m-am orientat doar către cazări date în folosință de curând. Orice până la ploșnițe și șobolani!

Și am ales nu bine, foarte bine! Cazarea a fost minunată, nouă, gazdele extrem de primitoare. Cele 4 viluțe sunt aruncate într-o frumoasă grădină luxuriantă. În curte există și o piscină foarte bine întreținută pe care am folosit-o în câteva seri. Proprietarul este un neamț căsătorit cu o indoneziancă iar locația se numește MATA Villas. De bunăstarea turiștilor se ocupă mult și un angajat de-al lor, Pandeh, un om extrem de atent la nevoile turiștilor și foarte, foarte eficient. Totul a fost frumos acolo, curățenia, micul dejun bun, mobilierul de foarte bună calitate, piscina impecabilă, serviciile lor extrem de bune, mărimea camerei, băile. Padeh s-a ocupat și de închirierea bicicletelor și de chemarea șaretelor la plecarea de acolo. Gazdele ne-au invitat în una din seri să mâncăm cu ei, cumpăraseră ton proaspăt și ne-au organizat o cină ca la un hotel de 5*.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Cazarea nu este pe plajă, este la 454 m de latura de est a insulei și la aproximativ 1 km de latura de vest unde apune soarele. În prima zi în care am ajuns am fost pe jos la plaja în est și pe seară, ca să vedem apusul, pe plaja din vest. În 7 minute am ajuns pe plaja din est și în 15 minute în vest. Din ziua 2 am închiriat biciclete și ajungeam imediat.

Cam ce ai de făcut pe insulă?

Ca să înțelegeți de la bun început, insula este pentru relaxare pe timpul zilei și distracție pe timpul serii și al nopții. Nu ai ce explora nimic altceva decât fundul mării, la snorkeling sau diving.

Seara se iese în oraș, chiar ai ce face și de unde alege. Sunt o sumedenie de restaurante și baruri.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Mai jos e o listă a activităților, așa cum le-am identificat noi de-a lungul celor 8 zile petrecute pe insulă:

• Snorkeling la Turtle Point sau peste tot

• Excursie de snorkeling în jurul insulelor Gili (200.000 Rp);

• De vizitat celelalte două insule Gili, se închiriază bărci mici private care te duc dimineața și te iau seara;

• Diving (1.350.000 Rp cu instructaj, 800.000 Rp fără instructaj, începând cu cea de-a doua zi de scufundări);

• Turul insulei și al plajelor pe bicicletă;

• Apusul pe Sunset Beach sau pe orice plajă de pe latura de vest a insulei;

• Mâncare locală la Night Market sau în localurile Warung, asta dacă vreți să încercați mâncarea lor tradițională;

• Viața de seară prin restaurante și viață de noapte în beach baruri.

• Masaj

Snorkeling la Turtle Point

Se spune că pentru a înota cu broaștele țestoase trebuie să mergi la Turtle Point, adică pe plaja de est, cam pe unde stăteam noi. Nu știu, or fi mai multe în această zonă. Însă noi le-am întâlnit în apă și pe latura de est și pe cea de vest.

• 

• 

• 

Excursia de snorkeling în jurul insulelor Gili, cu un popas de jumătate de oră pe Gili Meno și de o oră pe Gili Air, loc unde se ia și masa de prânz.

Excursia costă 200.000 Rp adică 50 lei și durează cam 5h. Se pleacă la 10 dimineața iar întoarcerea este în jurul orei 15. În apă se coboară pentru snorkeling de 3-4 ori, cea mai așteptată coborâre fiind cea din apropierea insulei Gili Meno unde sunt 48 de statui subacvatice, o operă a sculptorului britanic Jason deCaires Taylor. Statuile sunt dispuse în cerc, în picioare sunt cupluri care se îmbrățișează iar la picioarele lor, pe fundul mării sunt poziționate ale statui ghemuite, încolăcite care simbolizează ciclul vieții și interconectarea. Ca și adâncime sunt la aproximativ 5 metri. Cei care nu știu să se scufunde nu pot ajunge aproape de ele. Însă marea este atât de limpede acolo încât le poți vedea bine și de la distanță.

Era destul de aglomerat, se stătea la coadă pe fundul mării pentru a face poze cu ele, așa spunea Călin, scufundătorul și fotograful submarin al familiei noastre.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Apa este peste tot frumoasă în jurul insulelor Gili, chiar și în zonele unde marea este foarte adâncă, culoarea e de un bleumarin deosebit , aproape de cel din preajma insulei Cozumel din Mexic care pentru mine a rămas cea mai frumoasă nuanță marină de bleumarin văzută vreodată.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Pe Gili Meno Island am stat doar jumătate de oră, am văzut repede crescătoria de broaște țestoase și apoi am făcut baie.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Pe Gili Air am oprit să mâncăm, nu am făcut nici baie și nici fotografii.

Lumea din adâncuri e fascinantă, cum ar putea fi altfel?

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Diving au făcut doar copiii. Și eu și Marius avem probleme cu urechile dacă coborâm la adâncime. Le-a plăcut atât de mult încât au repetat experiența și în zilele următoare. Instructorii de la clubul de diving ales nu erau indonezieni ci europeni.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Turul insulei și plajele

Am bătut insula în lung și-n lat pe bicicletă cât am stat acolo. În câteva seri ne-a dus pe latura de vest să admirăm apusul tolăniți pe perne. Strada principală înconjoară practic insula. De-o parte a străzii spre mare ai restaurante, terase, beach baruri și plaja iar pe cealaltă latură a străzii sunt magazine, baruri și bucătariile restaurantelor atașate teraselor de pe plajă.

Spre surprinderea mea insula e plină de șezlonguri și perne. Sunt gratuite. Condiția e să consumi ceva. O porție de mâncare generoasă costă 20-25 lei adică 80.000-100.000 Rp. Berea pe plajă e mai scumpă decât la supermarket, normal, costă aproximativ 65.000 Rp, diferă de la o terasă la alta. Prețurile pe plajă nu sunt mai scumpe decât la restaurantele din interiorul insulei. Astfel că în fiecare zi mâncam prânzul pe plajă.

Atât în Bali cât și pe insule mănânci bine cu puțini bani.

Acum înțeleg eu mai bine de ce unii români s-au retras cu lunile prin Bali. Viața e ieftină!

Benzina e în jur de 4,5 lei/litru, scumpă pentru veniturile lor însă am înțeles de la șoferul nostru că au și benzină subvenționată de stat pe care o cumperi la un preț mult mai mic, 10.000 Rp/litru (2,5 lei) însă e de calitate mai slabă motiv pentru care alimentează cu ea mai mult scuterele.

Plajele sunt toate frumoase, cu nisip fin. La mal și în apă sunt cam peste tot bucăți de corali morți aduși zilnic de valuri. Astfel că ai nevoie de papuci de apă pentru o baie relaxată, fără teama de a-ți găuri tălpile prin corali. Sunt și zone cu nisip dar tot mai dai ici-colo de câte un coral. Măcar nu am întâlnit arici de mare, un real pericol pentru toate tălpile.

Apa e superbă, curată, fără alge, cu o culoare cum vedeți prin poze.

Temperatura nu a depășit 30⁰, o vreme perfectă aș zice.

Plaja de est nu este foarte lată. Apa se retrage câțiva metri. Malul mării e plin de terase și șezlonguri.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Plaja de vest este mai lată însă senzația mea a fost că aici apa se retrage mai mult la reflux. Și aici sunt terase dar nu atât de multe ca în est.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Plaja din sud am văzut-o de pe bicicletă de pe care am coborât ca să fac câteva poze. Am încercat să rămânem la plajă însă am nimerit doar plaje private ale resorturilor de peste drum. După ce am trecut de resorturi, plaja se îngusta pe alocuri formând zone cu pietre în care nu prea puteai să faci baie. Pe măsură ce te apropiai de vest plaja începea să se lărgească.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Plaja din nord nu mai are drum continuu de-a lungul plajei, inelul stradal se întrerupe. Nu am făcut poze în nord.

Apusurile de soare se văd doar pe latura vestică a insulei. E un obicei acolo, seara vin localnicii cu caii pe plajă, probabil aceiași care ziua trag șaretele, îi închiriază turiștilor temerari în timp ce restul turiștilor zac pe perne cu câte un cocktail în față. Pe timpul serii practic plajele din nord se transformă în baruri.

• 

• 

• 

• 

• 

Viața de noapte

Pe cât e de liniștită insula ziua, pe atât de agitată este seara. Sunt multe, multe restaurante și baruri de jur împrejurul insulei.

Se ascultă muzică buna, diversă și întâlnești chiar și localuri care au formații. Într-o seară am stat la un astfel de local unde cânta o formație de tineri indonezieni melodii cunoscute din repertoriul internațional. Mi s-a părut că se descurcă. Erau tare simpatici.

Night Market și localurile Warung

Night Market e de fapt Street Food, localnicii grătareau de zor pești și carcalaci prinși în mare. Nu prea pot descrie felurile de mâncare, eu nu am mâncat acolo, doar Marius.

Localurile Warung sunt în restaurante familiale, am văzut mai multe în peregrinările noastre. Mâncarea doar la unul am testat-o. Teoretic par mai ieftine, practic la final când tragi linie, după ce comanzi câte un pic din fiecare, e cam la fel ca la un restaurant de pe malul mării.

• 

• 

• 

• 

Masajul

La fel ca în Thailanda și în Indonezia există o cultură dezvoltată a masajului. Găsești saloane de masaj la tot pasul. Noi aveam aproape de cazare un salon drăguț, cel mai drăguț din toate cele încercate. Însă era și mai scump decât celelalte. Am obținut și aici o reducere, tare le mai place să se târguiască și lor.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Tips & Tricks

Schimbul valutar

Contrar așteptărilor mele, pe Gili am schimbat banii la cel mai bun curs de până atunci. A fluctuat de-a lungul celor 8 zile state acolo având un trend descrescător.

• 

• 

Bănci și bancomate

Din câte citisem, sunt câteva bancomate pe insula dar mai tot timpul ramân fără bani. Eu nu am dat peste ele, chiar nu știu pe unde le-au ascuns. Însă poți plăti în foarte multe locuri cu cardul. Atenție la comision, toate plățile cu cardul au un comision de 3-5%, practic comisionul perceput de bănci comercianților este aruncat mai deparre în sarcina clientului final.

Chiar dacă cardurile se puteau folosi, am simțit că pe insulă cash is the king.

Iluminatul

Este destul de bun pe insulă, nu am experimentat pene de curent. Însă dacă stați prin zone centrale, am văzut și zone stradale mai puțin luminate. O lanternă e binevenită. La noi nu a fost cazul, drumul către cazarea noastră era destul de bine luminată existând destul de multe case de-a lungul ei. În principal zonele neluminate sunt cele care trec prin zone nelocuite.

• 

Magic Mushrooms (Ciuperci halucinogene)

Deși în Indonezia legile privind drogurile sunt extrem de severe (pedeapsa cu moartea), pe Gili T vei vedea panouri mari la baruri care vând deschis aceste ciuperci. Pentru mine acele panouri au fost o mega surpriză, știam ce aspru e pedepsit traficul de droguri.

• 

Mare atenție pentru amatori: ele rămân complet ilegale conform legii naționale, poliția sub acoperire organizează uneori razii, iar efectele pot fi periculoase din cauza lipsei de control medical la preparare.

Apa de băut

Apa nu este potabilă, folosesc la băi și în bucătării apă din mare desalinizată. Pentru băut se recomandă ferm doar apa îmbuteliată. Costă cam 2,5 lei o sticlă la magazin. De exemplu noua la cazare ne puneau zilnic în frigider 1 litru de apă îmbuteliată. Tot timpul m-a bântuit întrebarea: oare cuburile de gheață sunt făcute din apă îmbuteliată? Într-un singur loc am întrebat și mi s-a răspuns că da. Vă spun sincer ca nu am garanția că toți procedau astfel însă cert e că nu ne-am îmbolnăvit pe acolo.

Animale

Nu sunt maimuțe pe insule și nici câini. Am văzut în schimb multe pisici.

• 

Mâncarea a fost bună și foarte bună. Nu pot spune că am mâncat prost în vreun loc. Indonezienii sunt foarte vrednici, rapizi și sunt buni bucătari. Nu aștepți deloc mult să îți vină mâncarea. Un restaurant arătos și la care se mănâncă foarte bine este La Cala. E poziționat pe malul mării și tot timpul e plin. Bucătăria este la vedere, în aer liber, vezi cum ți se gătește dacă te frământă curiozitatea. Este un pic mai scump decât altele dar chiar merită.

• 

• 

• 

• 

Siguranța

Insula e sigură, nici măcar când am dat turul insulei pe întuneric nu ne-a fost vreun pic de teamă.

Oamenii

La fel ca în Bali, oamenii sunt deschiși, zâmbitori, prietenoși, emană o energie pozitivă. De când mă plimb prin Asia vă jur că nu am întâlnit vreodată vreun asiatic nervos. Nu zic că nu or exista însă majoritatea sunt oameni solari.

Mareea nu este foarte pronunțată ca în alte țări vizitate. Apa se retrage doar câțiva metri, absolut rezonabil pe latura de est, mai mult pe latura de vest.

Vremea a fost perfectă, nu a plouat niciodată iar temperatura nu a prea depășit 30⁰.

Apa mării a fost atât cât trebuie să fie după gustul meu, nici clocită să nu simți că te răcorești dar nici nu o simțeai rece la primul contact cu ea. Cam jumătate de perioadă a fost liniștită, în rest au fost valuri pe latura de est. În schimb în vest era mult mai liniștită. Așa că în zilele cu marea mai agitată am făcut plaǰă în vest.

Gili Trawangan nu este doar o destinație, ci este o stare de spirit. Este locul unde zgomotul motoarelor este înlocuit de clipocitul valurilor și de clinchetul bicicletelor, iar serile se împart natural între apusuri liniștite pe partea de vest și petreceri vibrante în est.

Odată ce ai urcat la bordul ferry-ului și ai lăsat în urmă haosul traficului din Bali, Gili Trawangan te va răsplăti cu țestoase care înoată la câțiva metri de mal, ape de un turcoaz ireal și acea atmosferă unică de insulă tropicală din care nu mai vrei să pleci.

Gili Trawangan e un loc unde mi-ar plăcea sa revin cândva, pentru că este genul de loc care ți se lipește de suflet.

Bali《 Previous

Next 》Germany

______

Viața e scurtă și lumea e mare. Fă din viața ta cea mai frumoasă aventura!