Palawan, bijuteria tropicală a Filipinelor
- beatricealdea8
- Aug 31
- 16 min read
În Palawan am ajuns odihniți după cele 4 zile de Boracay.
Când am ieșit din aeroportul micuț dar cochet am avut senzația că am ajuns în paradis. Vegetație luxuriantă și flori tropicale te întâmpină la ieșirea din aeroport și parcă te aruncă într-o altă lume din care nu ai mai vrea să pleci.
Așadar am avut un feeling bun de la început.
Aranjasem cu gazda noastră să ne trimită o mașină/van. Ne aștepta deja. Ne-a dus până în centrul El Nido și nu până la cazare pentru că de acolo, drumul până la căsuța noastră era foarte îngust, accidentat, traversa plaja.
Van-ul de la aeroport până în centrul orașului ne-a costat 1000PHP pe toți 4.
De acolo ne-au preluat 2 tuk-tuk-uri (tricycle le zic ei). Cu greu ne-am îndesat cele 4 trollere mari în cele 2 mini-vehicule. Nu ne-a costat nimic, erau ale gazdei. Pe tot parcursul șederii ni le-a pus la dispoziție.
Le-am folosit mai ales în diminețile când am plecat în excursii pentru că era destul de devreme, petreceam destul de mult seara iar dimineața eram somnoroși.
Cazarea nu era în El Nido, nu am vrut în oraș. El Nido este un orășel mic, înghesuit și gălăgios, se petrece până târziu în noapte. Voiam mai mult spațiu.
După multe căutări pe booking, nefinalizate, m-am orientat către Airbnb.
Cazările din El Nido sunt mai scumpe mult decât cele din Boracay iar raportul calitate preț nu mi s-a părut tocmai bun.
Pe Airbnb am găsit o căsuță care mi-a plăcut de la prima vedere și pe care am și închiriat-o. Este poziționată pe plaja Caalan la maxim 1km de centrul orașului El Nido. Are o terasă mare de pe care am văzut multe apusuri fabuloase. Proprietatea este deținută de niște americani stabiliți din 2015 acolo. Într-o curte mare la malul mării au construit câteva căsuțe, una a lor, una pentru părintii lor, cea în care am stat noi și mai aveau una mai mică, încă neterminată. Au câteva mii de metri de curte, 2 piscine, una pentru copii și una pentru adulți, multe animăluțe salvate de la moarte și o grădină de legume.
Casa în care am stat noi era impecabilă și efectiv nu îi lipsea nimic, era foarte bine utilata și decorată cu bun gust. Avea un living mare, două dormitoare, o baie și o terasă minunată la malul mării. Este o locație perfectă pentru o familie cu copii.
Programul gândit pentru Palawan era structurat în două părți, în 4 zile să facem tururile pe mare pe care nu voiam să le ratăm și alte 4 zile să vizităm insula, un tur al insulei în zona de nord. Nu era timp de mers în Porto Princessa, zonă în care știam că sunt niște obiective de atins.
Cum am ajuns i-am cerut suportul lui Bee, gazda noastră. Ne-a pus în contact cu o agenție de unde am luat toate tururile pe mare. Prețurile de la o agenție la alta nu diferă foarte mult. Diferența mică de preț cred că e dată de faptul că unele au dane închiriate astfel nu te uzi mergând prin apă până barcă iar altele nu au acces la dană. Dimineața nu ar fi o problemă să urci ud pe barcă însă seara, la întoarcere, nu este prea plăcut să te uzi, mai ales dacă ai de gând să rămâi în oraș sau dacă cazarea e mai departe. Am pățit-o și noi în una din excursii.
În prima zi, cum am ajuns după prânz nu am mai avut timp să facem mare lucru. O zi în care ai transfer e o zi pierdută, în sensul că nu mai ai timp de plimbări, acolo se întunecă devreme.
Așa că lenevit pe terasa casuței până s-a înserat, doar bucurându-ne de locul paradisiac în care poposisem.
Încă din prima seară am fost răsplătiți cu un apus magnific văzut de pe terasa noastră.
Seara am ieșit să mâncăm, nu în El Nido ci în apropiere. Ne recomandase Bee un restaurant, pe malul mării, nu departe de noi. Foarte bună mâncarea acolo, foarte frumoasă locația, ceva mai exclusivist. Nu a fost tocmai ieftin, era de așteptat la cum se prezenta.
În ziua 2 am purces la treabă. La ora 8.00 ne-am îmbarcat în cele 2 tuk-tuk uri ale gazdei și am plecat spre El Nido. Șoferii, doi puștani filipinezi, ne-au lăsat la agenția de turism cu care urma să plecăm pe mare.
Am început cu Turul A care ne-a costat cel mai mult. Turul în sine costa 1.200p însă pe lângă asta mai plătești 400p o taxă guvernamentală de mediu, valabilă 10 zile, și o taxă guvernamentală pentru intrarea în lagune. Pe lângă asta dacă vrei să închiriezi echipament de snorkeling te mai costă 100p plus caiacul alți 300p, acesta din urmă fiind de neratat. Nu poți să te duci în Filipine fără să intri în lagune, doar caiacele au acces acolo, bărcile cu care navighezi între insule nu pot intra.
Așadar, turul A costă în jur de 175 lei de persoană. Se pleacă la 9 dimineața iar întoarcerea este la ora 17. În acest preț este inclusă masa de prânz și băuturi. De obicei nu se mănâncă pe barcă ci pe una dintre insulițele sălbatice pe care bărcile acostează. Toate tururile au incluse în preț masa de prânz.
Imaginați-vă o barcă plutind leneș pe ape limpezi ca lacrima, undeva în inima arhipelagului Palawan. Soarele alunecă ușor pe pielea sărată, vântul îți încurcă părul, iar în fața ta se desfășoară un vis tropical care a prins formă.
Turul A din El Nido înseamna opriri în următoarele locuri:
Big Lagoon
Small Lagoon
Shimizu Island
Payong Payong Beach
Seven Commando Beach
Este turul cel mai celebru, și nu degeaba. E o poezie în patru strofe, fiecare vers scris în nuanțe de turcoaz, stânci de calcar și nisip fin și alb ca făina de orez.
✨Big Lagoon – inima de cristal
Barca ta alunecă încet pe un canal îngust, flancat de stânci înalte. Deodată, peisajul se deschide și intri într-o lagună gigantică, unde apa e atât de clară încât pare că levitezi. Caiacele se mișcă în liniște, iar ecoul râsetelor e absorbit de pereții de piatră. Aici, totul e verde smarald și tăcere profundă.
✨ Small Lagoon – ascunsă ca o promisiune
Dacă Big Lagoon este spectaculoasă, Small Lagoon e intimă, retrasă, romantică. Intrarea se face printr-o deschidere minusculă în stâncă, uneori doar înot. Înăuntru, te așteaptă o lume tainică, unde timpul stă pe loc, iar natura îți șoptește povești cu sirene.
✨ Shimizu Island – paradisul de la prânz
Aici oprești pentru un grătar sub palmieri: pește proaspăt, creveți, orez, mango dulce ca prima iubire. Marea la câțiva pași, nisipul sub tălpi, soarele filtrat printre frunze – totul e perfect de simplu.
✨ Seven Commandos Beach – ultima reverie
La final, barca te duce pe o plajă lungă, largă, unde te poți juca în valuri ca un copil sau bea o nucă de cocos sub un hamac. Povestea spune că aici s-au refugiat șapte soldați, iar plaja le-a devenit casă. Acum, e refugiul tău.
Turul A nu e doar o excursie. Este o scrisoare de dragoste din partea naturii trimisă direct inimii tale. E genul de zi care te face să promiți că vei reveni… sau poate chiar să rămâi.
Următorea zi, a 3 a însemnat Turul C care este asemeni unei scrisori de dragoste găsită într-o sticlă adusă de valuri. E sălbatic, puțin mai aventuros decât Turul A, dar cu o frumusețe brută, care nu cere aprobarea nimănui, doar admirația ta tăcută.
Turul C a însemnat opriri în următoarele locuri:
Secret Beach
Matinloc Shrine
Helicopter Island (pe aceasta am văzut-o doar din barcă)
Talisay Beach
Cadlao Lagoon
No name Beach
✨ Secret Beach – dragoste cu parolă
Această plajă chiar e secretă. Nu o vezi de pe barcă. Trebuie să înoți până la o crăpătură îngustă în stâncă, apoi să pătrunzi într-un colț de lume închis între pereți de piatră și luminat de cerul albastru. Te simți mic, dar profund viu. E locul unde tăcerea vorbește mai tare decât orice cuvânt. Plaja devine inaccesibilă când marea nu e liniștită.
✨ Matinloc Shrine – ruinele unei iubiri vechi
Aici, în mijlocul naturii, se află ruinele unei biserici catolice, aproape înghițite de junglă și de tăcere. Zidurile ei, mâncate de vreme și umiditate, păstrează urme de credință și speranță. Dacă închizi ochii, poate auzi ecoul unei slujbe sau poate doar șoapta valurilor în rugăciune.
Dacă urci pe stâncă, vezi întreaga coastă – o priveliște care îți taie răsuflarea și îți amintește că frumusețea și melancolia merg uneori mână în mână.
✨ Helicopter Island – o fantezie tropicală
Insula se numește așa pentru că, privită de sus, seamănă cu un elicopter. De jos, însă, pare decupată dintr-o poveste. Plajă lungă, valuri blânde, palmieri care îți fac cu ochiul. E locul perfect pentru a te întinde pe nisip și a lăsa lumea să se topească în fundal.
✨Talisay Beach – locul unde inima prinde gust de soare
Talisay Beach nu e doar o oprire de prânz, ci un răgaz tropical cu gust de pește fript, banane și briză sărată.
✨Cadlao Lagoon – oglinda unei lumi tăcute
Ascunsă în inima Insulei Cadlao, această lagună e o poezie în nuanțe de smarald, tăcută, misterioasă, neatinsă. Nu este inclusă în toate versiunile Turului C dar dacă ai norocul să ajungi aici, simți că timpul se dilată. Apa e liniștită ca o promisiune păstrată, iar stâncile par păzitori ai unui secret vechi. E locul în care îți poți auzi gândurile sau inima.
✨No name Beach
E o plaja pe care am oprit și al cărui nume nu mi-l amintesc.
A fost locul unde te întinzi, închizi ochii și juri că n-ai nevoie de nimic altceva.
Dacă Turul A e iubire și serenade, Turul C e dragoste cu adrenalina-n sânge, nisip în păr și dans desculț pe nisip la apus. Mai ascuns, mai sălbatic, mai cu săruturi pe furiș. Ambele te prind, te topesc și-ți lasă pielea sărată și inima plină de melancolie.
Turul C e despre frumusețea care nu se arată din prima. Trebuie să cauți, să intri printre stânci, să înoți prin tăceri. Dar odată ce o descoperi, nu o mai uiți niciodată. Este un poem de calcar și coral, o invitație la visare, o declarație nerostită de la mare către inimă.
Seara, pe terasa căsuței noastre de la malul mării pe plaja Caalan, am văzut un senzațional apus care a trecut de la nuanțe de galben-auriu la nuanțe de lila-mov.
În cea de-a 4 a zi din Palawan a venit rândul Turul B . Acesta este romanticul blând, poetul ascuns, iubirea care nu te trântește din prima ci îți încălzește sufletul încet. E pentru visători, îndrăgostiți liniștiți și călători care vor să-și lase inima pe o limbă de nisip subțire și să o regăsească la reflux.
Turul B ne-a plimbat prin următoarele destinații:
Snake Island
Cudungnon Cave
Cathedral Cave
Entalula Island
✨ Snake Island - emoția supremă
Primul pas a fost pe o panglică de nisip ce taie marea în două. Apa era la glezne, dar inima îmi era deja până la gât. Pășeam ușor, cu gândul că nu calc pe nisip, ci pe o promisiune, aceea că există locuri unde pământul și oceanul se îmbrățișează, zilnic, cu blândețe.
În stânga, turcoaz. În dreapta, azur.
În mijloc eu, zâmbind larg, cu vântul în păr.
✨Cudugnon Cave – locul unde timpul a uitat să treacă
Cudungnon Cave se află în stâncile care păzesc de secole o plajă mirifică. Intrarea se face printr-o crăpătură mică în stâncă – trebuie să te strecori, să te apleci, să lași grijile afară. Înăuntru te așteaptă o peșteră imensă, tăcută, unde stâncile parcă îți spun povești preistorice. E genul de loc în care ai șopti un „te iubesc” care să rămână ecou pentru totdeauna.
✨ Cathedral Cave – altarul naturii
Se intră doar cu barca, iar pereții peșterii sunt înalți, cu deschideri ca vitraliile unei catedrale gotice. Apa este adâncă și de un albastru mistic dar nu dădea fiori, era liniștitoare. Ecoul se plimbă printre stânci ca o rugăciune marină. Aici nu vorbești, șoptești. Sau doar simți pentru că părea că acolo se respiră cu sufletul.
✨Entalula Island – fluturele cu aripi de calcar
Un colț de lume simplu și perfect. Nisip alb, recif pentru snorkeling și o stâncă verticală care pare că ține cerul în echilibru. E locul unde îți dai jos ochelarii de soare doar ca să vezi lumea mai clar sau zâmbetul cuiva mai bine. Era liniște, frumusețe, și o pace care nu se poate cumpăra. Am zâmbit și m-am gândit: dacă Raiul are un colț sălbatic, probabil seamănă cu Entalula.
Turul B nu m-a făcut să țip “wow”, m-a făcut să oftez încet de plăcere. E genul de dragoste tăcută, care nu se laudă dar care te ține minte toată viața.
În următoarea zi ar fi trebuit să mergem în ultimul tur, turul D. Însă gașca noastră a votat să renunțăm la el, erau obosiți după 3 zile consecutive pe mare. Am fost în minoritate așa că acest tur nu l-am mai făcut Știu cu siguranță că era cel mai puțin atrăgător dintre toate. Cu toate acestea eu aș fi mers.
În următoarea zi, a 5 a zi de când eram în Palawan, am închiriat un van și a pornit să facem turul plajelor: Duli beach, Nacpan beach, Lio Beach, Vanilla Beach.
Duli Beach este locul unde valurile îți șoptesc iubirea, iar timpul se oprește să respire.
La capătul unui drum prăfuit, puțin bătut, pe care GPS-ul parcă oftează încurcat, se ascunde Duli Beach – perla sălbatică a nordului din Palawan. Aici ajungi când îți dorești ceva real, simplu și infinit de frumos.
Drumul e o mică aventură – te zgâlțâie, te pune la încercare, dar te pregătește. Pentru că atunci când ieși dintre palmierii înalți și vezi plaja... rămâi tăcut. 80% uimire și 20% "De ce n-am venit mai devreme?"
Duli e o plajă largă, lungă și pustie. Un vis din acelea care miroase a sare, cocos și libertate. Nisipul e auriu și cald, perfect pentru tălpile goale și pentru gânduri negrăbite.
Aici nu sunt resorturi de lux. Doar o cabană sau două, un bar de bambus cu mango shake rece și câțiva căței leneși care știu cum se trăiește bine.
Duli Beach e pentru cei care caută mai puțin Instagram și mai mult inimă.
Pentru cei care vor să rămână o zi și rămân trei.
Pentru cei care știu că unele iubiri – sau locuri – se descoperă doar atunci când ești dispus să te abați de la drum.
Nacpan Beach este locul unde cerul și nisipul se întâlnesc
Imaginează-ți o plajă lungă, lungă cât o poveste de dragoste care nu vrei să se termine, 4 kilometri de nisip auriu, presărat cu palmieri înalți și leneși, valuri care dansează blând la mal și o liniște care nu te face să taci, ci să visezi.
Nacpan nu e plin de haos sau de turiști grăbiți. E pentru cei care vor să stea. Să respire. Să iubească momentul – sau pe cineva – fără să se uite la ceas.
Pe la mijlocul plajei, găsești baruri de bambus și șezlonguri stinghere. Singurul lucru care nu mi-a plăcut e faptul că șezlongurile erau de plastic. În frumusețea aceea sălbatică, plasticul nu avea ce să caute, strica puțin din romatismul locului.
Lio Beach – Eleganță tropicală cu suflet liniștit
Dacă Nacpan e sălbatică și liberă, iar Duli e discretă și neîmblânzită, Lio Beach e sora sofisticată, cu pălărie de soare, carte în geantă și mango shake într-o mână.
La doar 10 minute de El Nido town, Lio Beach este parte dintr-un proiect ecoturistic, unde luxul întâlnește sustenabilitatea. Ai acolo boutique resorturi cochete, restaurante pe plajă, galerii de artă, hamace la umbră de palmieri și apusuri care nu se termină niciodată.
Dar nu e doar pentru cupluri în căutare de prosecco la malul mării. E și pentru suflete care vor puțină liniște și multă frumusețe, fără să se murdărească pe tălpi.
Apa e calmă, perfectă pentru înot sau pur și simplu plutit pe spate, privind cerul. Iar nisipul… alb, fin, atât de fin că-ți vine să mergi încet, doar ca să-l simți mai mult.
Pe Lio beach se văd și se aud avioane deoarece plaja este chiar lângă El Nido Airport (Lio Airport). Din fericire este un aeroport mic, cu trafic redus, destinat zborurilor interne (mai ales AirSwift) așa că zborurile sunt rare (doar câteva pe zi) iar avioanele sunt mici deci nu provoacă zgomot puternic;
Face parte din farmecul locului să vezi un avion coborând lin peste palmieri, cu marea sclipind în fundal. Într-un mod ciudat parcă se integrează perfect în atmosfera relaxată și elegantă a plajei.
Vanilla Beach e locul unde valurile întâlnesc vibe-ul boem.
Noi am ajuns când deja se înserase.
Situată la doar 5-10 minute de El Nido town, Vanilla Beach nu e doar o plajă, e și o mică promenadă comercială cu restaurante, baruri, boutique-uri și cafenele chic.
Nisipul e fin, apa calmă și potrivită pentru înot, iar atmosfera generală este relaxată, dar cu gust. E locul ideal pentru un apus cu cocktailul în mână, cu muzică în surdină și picioarele în nisip.
Vanilla Beach este mai „civilizată” decât Duli sau Nacpan, dar fără aglomerația supărătoare. E genul de loc unde ai și șezlong, smoothie și marea la câțiva pași.
Ziua 6 a însemnat relaxare pe Caalan beach adică pe plaja noastră. Nu e genul de plajă care vrea să impresioneze la prima vedere. Nu are nisip alb ca făina sau valuri perfecte pentru surfing. Dar are altceva: seninătate, priveliști largi, păsări de mare și un sentiment că ești exact unde trebuie. Nu prea poți înota în apropierea malului peste că apa este mică. Există însă un ponton pe care poți merge până în capăt și de acolo poți sări în apă.
E o plajă cu pietriș și zone cu stânci, perfectă pentru plimbări lungi la apus, contemplare, fotografie sau momente de „nu trebuie să fac nimic acum”. Dacă iubești locurile necomerciale, liniștite, unde localnicii își plimbă câinii sau pescarii își trag bărcile, Caalan e pentru tine.
Poți explora țărmul, observa crabi, scoici, sau pur și simplu te poți pierde în gânduri.
Pe plajă am dat peste un crab potcoavă. Din păcate era mort. Nu știam nimic despre aceste viețuitoare fascinante. Părea un ceva din altă galaxie.
Acum știu că deși există pe Pământ dinaintea dinozaurilor, crabii-potcoavă, considerați fosile vii, ar putea să dispară din cauza industriei farmaceutice care îi recoltează pentru sângele lor albastru. Sângele crabului-potcoavă este, în prezent, unul dintre cele mai scumpe lichide de pe Pământ – un litru are prețuri între 9.000 și 16.000 de dolari. Cererea de sânge de crab potcoavă a contribuit la scăderea populației acestor viețuitoare. Bieții de ei sunt vânați din acest motiv.
Seara, ca aproape în fiecare seară, am ieșit în oraș, în El Nido. Nu apelam la tuk-tuk-urile lui Bee, am mers pe jos de fiecare dată. Las mai jos poze din El Nido făcute în diverse zile și diverse locații, ziua sau noaptea.
În următoare zi, a 7 a, am fost pe Lio beach, plaja unde avioanele suvolează la o aruncătură de băț de capetele turiștilor care stau la plajă. Toată ziua am stat pe această plajă, nimic altceva.
În ultima zi de Palawan, a 8 a, am fost prin pădure până la cascada Bulalacao și apoi pe Via Ferrata Canopy Walk.
✨Bulalacao Falls – Unde pădurea își șoptește secretele în cascade
Ascunsă în inima pădurilor virgine din El Nido, cascada Bulalacao nu este doar o cascadă – este o poveste spusă în șoapte de apă și frunze. Aici, natura îți oferă un spectacol intim, departe de agitația lumii moderne.
Drumul către această cascadă începe cu un traseu printr-o pădure luxuriantă, unde fiecare pas te apropie de inima sălbatică a Palawanului. Pe parcurs, vei traversa râuri și vei fi însoțit de cântecul păsărilor și de foșnetul frunzelor.
Cascada Bulalacao este o invitație la reconectare cu natura și la descoperirea frumuseților ascunse ale Palawanului.
✨Via Ferrata Canopy Walk – O declarație de dragoste spusă la înălțime
Există locuri care îți taie respirația. Și altele care ți-o fură cu totul. Via Ferrata Canopy Walk Viewdeck din El Nido face ambele — dar o face cu stil, cu ham și cască și… fluturi în stomac.
Drumul începe cu o echipare care pare mai serioasă decât dragostea la prima vedere: căști, carabiniere și un zâmbet timid către ghidul care-ți spune că n-ai de ce să-ți fie frică. Dar să fim sinceri: nu ți-e frică de înălțime. Ți-e frică să nu te îndrăgostești prea tare de ce urmează.
Pașii te poartă printr-o pădure tropicală care șoptește în toate dialectele verzi, apoi urci pe scări metalice suspendate, pas cu pas, ca într-un dans cu stânca. Apoi încerci să nu amețești când mergi pe puntea de lemn care leagă doi versanți și pe măsură ce înaintezi, priveliștea ți se așează în suflet. E momentul acela din poveste în care inima ta tresare. Sub tine, copacii sunt doar umbre. Deasupra, cerul e de un albastru neobrăzat. Iar în față, El Nido ți se întinde la picioare — lagunele, golfurile, bărcile… toate ca o pictură vie pe care o poți atinge doar cu ochii.
Și-apoi… ajungi sus.
Ce ar mai fi de spus? Filipine e absolut minunată dar nu este o destinație pentru mofturoși, pentru cei care stau doar la hoteluri de 5 stele și cărora nimic nu le convine. Filipine nu e o țară curată dar e o țară cu oameni calzi. Filipine nu are infrastructura bine dezvoltată. Filipine e țara unde dansezi desculț pe străzi neasfaltate și mănânci pește pe stradă. Dacă crezi că nu poți face astfel de lucruri, alege-ți altă destinație. E păcat să stai închis într-un resort de 5 stele și să nu vezi nimic din frumusețile acestei destinații.
Câteva gânduri în loc de încheiere.
Palawan nu e doar o destinație, este o poezie care ți se lipește de piele.
Palawan reușește să scoată romantismul din cel mai insensibil om, să facă o piatră să lăcrimeze de emoție.
Palawan nu se vizitează. Se trăiește.
Se simte cu tălpile goale în nisipul alb, cu pielea sărată și părul răvășit de vânt. E genul de loc care nu îți cere nimic, dar îți dă totul: tăcere, uimire, culoare, pace.
În Palawan marea are nuanțe de suflet liniștit, stâncile spun povești vechi de mii de ani iar fiecare lagună pare o invitație la iubire de lume, de viață, de clipa asta care nu se mai repetă.
Palawan nu îți ia doar respirația.
Îți ia graba, îndoiala, zgomotul, neliniștea.
Și îți lasă în locul lor mirare, liniște, zâmbet și dor.
Când pleci, nu îți iei doar bagajul.
Îți iei și o parte din insulă în inimă.
Și știi că într-o zi o să te întorci. Sau măcar o să visezi că o faci.
Pentru că Palawan nu se uită. Se păstrează în suflet.
___
Tips and tricks
Intrarea în Filipine
Românii nu au nevoie de vize. Singura obligație este înregistrarea în sistemul e-Travel, adică aici: https://etravel.gov.ph/. Eu mi-am descărcat aplicația pe telefon.
Compania de zbor
Ca în mai toate zborurile lungi, am zburat cu Turkish.
Moneda
Moneda este PHP - Peso filipinez. La momentul azi, 1000p = 76 lei.
Schimb valutar, bănci și bancomate
Am avut mult cash la noi, dolari americani, și am schimbat în aeroport dar și pe insulă unde era curs bun. Am folosit destul de puțin cardul, la restaurantele și magazinele mai răsărite. Aș zice că predomină plățile cash.
Telefonia
Am avut e-sim de la Nomad, a funcționat foarte bine, nu am avut niciodată probleme cu semnalul.
Drumurile
Drumurile sunt rudimentare cele mai multe dintre ele, multe neasfaltate. Desigur, drumul principal este asfaltat, se circulă bine dar încet din cauza scuterelor sau tuk-tuk-urilor.
Închirierea auto - Circulația
Nu am închiriat mașină în Palawan, nu prea a fost nevoie. Când am avut drumuri mai lungi am închiriat mașină cu șofer. În ziua în care am mers la Lio Beach am luat un taxi tuk tuk și la dus și la întors.
Vă las aici datele de contact ale șoferului care avea van și care ne-a plimbat în jurul insulei. Cedric Iabida - 096-712-34-967 sau 096-266-33-562
Mâncarea
Mâncarea e bună, diversă și nu e scumpă. Se găsește inclusiv mâncare europeană.
Magazine și prețuri
Nu-s prea multe magazine din care ai putea lua lucruri de calitate dar suveniruri găsești din plin.
Vremea
Noi am fost la final de februarie, început de martie. Vremea a fost bună, fără ploi, nu exagerat de cald.
Viața de noapte
El Nido are viață de noapte! Sunt baruri și restaurante multe deschise până târziu. Muzica răsună până târziu în El Nido.
Oamenii
Așa cum știm toții despre filipinezi, sunt oameni calzi, modești, respectuoși, prietenoși.
Limba oficială
Au limba lor, filipineza, limbă din care nu înțelegi nimic.
Siguranța
Nu m-am simțit în nesiguranță nicio clipă și am circulat mult noaptea, în fiecare seară pe drumul dintre El Nido și cazare, drum neluminat, printr-un sat.
Aventură și cunoaștere
Găsiți din plin! 8 zile au fost prea puține pentru tot ce poate oferi Palawan. Cel puțin 3 săptămâni ți-ar trebui ca să parcurgi insula de la nord la sud.
Agenția la care am apelat noi pentru tururi se numește: El Nido Leatherback Travel and Cruis Îi găsiți la numărul de telefon +63 995 934 156, e-mail leatherbackcruise2016@gmail.com.
Insule
Sunt nenumărate insule mai mici în jurul Palawan, una mai frumoasă decât alta. Filipine e o țară insulară.
Plajele
Frumoase, celor sălbatice nu le poți asocia decât un cuvînt - superbe, îți taie respirația!
Cazarea
Căsuța lui Bee, cea în care am petrecut momente de neuitat este aceasta: https://www.airbnb.com/l/J6lgWsXl
_____
Viața e scurtă și lumea e mare. Fă din viața ta cea mai frumoasă aventură!




























































































































































































































































































































































































































































Comments