Triunghiul turcoaz: Phuket, Similan și Koh Phi Phi

Biletele pentru Thailanda le-am cumpărat in februarie 2017, adică cu vreo 9 luni înainte de plecare. Vacanța era programată pentru finalul lunii noiembrie. Habar nu aveam la acel moment că plecarea va fi într-un moment nepotrivit.

Prin vară am decis să zugrăvim, copiii crescuseră și era timpul de o reîmprospătare a casei. Nici prin cap nu ne-a trecut că toată povestea va dura niște luni bune. Dintr-o simplă zugrăveală am reușit să întoarcem toată casă cu fundul în sus astfel că la momentul plecării, la final de noiembrie, noi aveam echipa de muncitori încă în casă. Poate că a fost mai bine așa, ajunsesem cu nervii în piuneze. Știți și voi cum stă treaba cu meseriașii, aproape că venise iarna și ei nu terminaseră. Așa că nu am avut încotro, am plecat în vacanță și am lăsat muncitorii în casă. Copiii erau la sora mea, în casă nu se putea locui. Nu încă.

Cazarea o rezervasem tot cu multe luni înainte de pe booking.

Datorită faptului că relatez această vacanță din amintiri, după mulți ani, jurnalul de călătorie din Phuket nu va fi extrem de detaliat, în sensul că nu va conține prețuri. Îmi amintesc că mâncarea era ieftină, masajul foarte ieftin iar excursiile scumpe, însă cât anume au costat, nu mai știu.

Excursiile

Pe toate le-am luat de la agenția care opera în hotel și am greșit. Eram mult mai scumpe decât cele pe care le luai din oraș de la micile agenții de pe stradă. Am văzut asta ulterior. Ne-am grăbit de la început să le cumpăram, nu aveam la vremea aceea experiența pe care am căpătat-o ulterior, eram la a doua vacanță îndepărtată și am procedat la fel ca în prima, am achiziționat excursiile de la agenția care opera în hotel. La acea vreme nici nu mă documentam atât de mult pe internet, nici nu existau atâtea grupuri de călătorii și nici atâtea bloguri.

Am fost în trei excursii:

• insula Similan

• insula Koh Phi Phi

• pe continent, în Phuket: temple, Sanctuarul elefanților, un mini-show cu maimuțe și șerpi, o cascadă și o plimbare pe un râu

Insula Similan am avut timp să o străbatem la picior, de la plaja unde acostasem, prin pădure către o altă plajă. În pădure ne-a prins o ploaie torențială care a ținut doar vreo 15 minute. Ne-a udat până la piele însă a fost amuzantă aventura prin pădure în ploaia aceea torențială. Tot acolo erau și niște maimuțe obraznice și furăcioase. Am dat și peste câteva bungalowuri și niște corturi aruncate în sălbăticia aia. Mi-ar fi plăcut să înoptez vreo 2-3 nopți acolo. Cu siguranță atmosfera era mult mai mirifică după ce ultima barcă cu vizitatori pleca de pe insulă. Părea a fi acolo un No Man's Land, adică exact ceea ce caut în prezent. Pe vremea aceea încă nu știam că în următorii ani asta voi căuta cu precădere, mai multă natură, mai puțin comercial. A fost primul loc care mi-a deschis noi orizonturi.

Pe insula Koh Phi Phi am ajuns într-o altă zi, tot cu o barcă rapidă. În Thailanda a fost prima mea experiență cu bărcile rapide de mare viteză. Conducătorii de astfel de bărci sunt de-a dreptul nebuni, bărcile nu sunt foarte mari și sunt pline cu turiști, unii stau în picioare, atât de mult le încarcă. Experiența mea a fost traumatizantă, se pleca cu noaptea în cap, pe mare e răcoare dis de dimineață, am stat în spatele bărcii, am fost udată din cap până în picioare, bătea și vântul, erau valuri, mi se făcuse de-a dreptul frig. Viteză uriașă și în tot acest context mă țineam cât puteam eu de bine de o bară laterală. Și cireașa de pe tort, la stilul smuls în care conduceau acea barcă, am crezut de câteva ori că voi cădea din barcă.

Și am ajuns în sfârșit în zona insulei Koh Phi Phi după vreo oră. Prima oprire a fost aproape de celebra plajă Maya Bay unde ni s-a interzis coborârea, spuneau că accesul pe insulă a fost interzis temporar. De la atâția vizitatori și bărci, coralii fuseseră afectați puternic, în jur de 80% dintre ei au fost distruși. Trebuia să fi știut dar pe vremea aceea nu mă documentam despre destinații așa de temeinic cum fac acum. În prezent (2026) știu că plaja este deschisă dar există un orar, nu te poți duce oricând. Apropo de corali, în apele din jurul Cozumel, Mexic, pentru protejarea coralilor este complet interzis să te dai cu crema de protecție pe piele.

Așa că plaja Baya May am văzut-o din barcă.

Peisajul din zona aceea este de poveste. Stâncile calcaroase uriașe care răsar direct din apele turcoaz sunt fabuloase.

Cum pe Maya Bay nu puteam debarca, ne-a dus în schimb pe o micuță plajă alăturată unde am putut coborî să facem snorkeling.

Zona era plină de bărci, zeci, păcat de peisajul mirific, aglomerația aceea făcea ca totul să pară comercial tare.

Ne-a lăsat vreo oră să mișunăm pe sub apă apoi a trebuit să continuăm călătoria.

Următoarea oprire a fost pe insula Koh Phi Phi. Am stat și pe acolo vreo oră, în locul în care acostasem nu se putea face baie pentru că erau cam multe bărci de lemn parcate, e drept, tare frumușele toate așa cum stăteau ele aliniate și cu ghirlande de flori colorate prinse de gâturile lungi.

Pe plaja din Phi Phi Island am dat peste o gașcă de maimuțe tupeiste care se agățau de tine. Maimuțe întâlnești peste tot în Thailanda, nimic neobișnuit. Doar că trebuie să ai grijă cu ele, unele mușcă.

Deși în plin sezon, vremea era destul de închisă, nu a plouat iar soarele strălucea pe cer cu zgârcenie.

Nu am stat prea mult pe insulă, se făcuse timpul să ne îmbarcăm în barca noastră rapida.

Când am ajuns pe continent se împrăștiaseră norii și soarele își reintrase în drepturi.

Într-o altă zi am pornit dis de dimineață la drum în cea de-a treia excursie. Am făcut o mică oprire pentru acest view de la înălțime.

A fost ziua în care am plecat să vizităm insula Phuket.

Am început ziua cu vizitarea Marelui Buddha din Phuket, o statuie uriașă situată pe dealul Nakkerd. Statuia este acoperită cu marmură albă iar din locația unde se află ai o vedere panoramică la 360⁰ asupra insulei Phuket și a golfului Ao Chalong.

Am continuat cu Templul Wat Chalong care este cel mai important templu de pe insula Phuket.

Apoi am mers la Sanctuarul Elefanților. Puii erau tare drăguți însă adulți păreau tare chinuiți, așa cum erau ei puși să se miște în cerc de sute de ori pe zi ca să plimbe turiștii.

Am continuat apoi cu un mic spectacol cu maimuțe dresate și cu șerpi.

Și apoi a urmat o cascadă situată la căpătul unui drumeag printr-o pădure. Pozele de acolo au fost aproape toate mișcate.

Am încheiat ziua aceasta înnorată cu o plimbare cu barca pe râu.

Acestea au fost cele 3 excursii făcute cât am stat în Phuket. Mai erau vreo 2 pe mare însă am considerat că sunt suficiente.

Ce mi-a plăcut în această vacanță

Serenitatea pe care o simți acolo. Cum veneam după o perioadă foarte stresantă, am simțit cum locurile acelea mă repară.

Mi-a plăcut foarte mult hotelul unde am stat, spectaculos.

Mi-a plăcut viata de noapte din Patong, mi-a plăcut Bangla street și masajele senzaționale ale thailandezelor.

Mi-a plăcut diversitatea fructelor și alăturarea lor, formau cascade colorate pe tarabe. Mâncarea era bună, diversă și ieftină.

Mi-a plăcut la nebunie relieful insular, apele absolut spectaculoase și plajele de vis de pe insule.

Mi-au plăcut localnicii, acolo chiar simți zâmbete sincere.

Ce nu mi-a plăcut

Thailandezii sunt foarte bine organizați în ceea privește excursiile pe care le fac pe mare, pare o adevărată fabrică de excursii, totul merge ceas într-o viteză amențitoare. Dar acest lucru împinge lucurile către un comercial ieftin. Asta nu mi-a plăcut.

Nu mi-au plăcut miile de chinezi de care te împiedicai la tot pasul. Nu ar fi fost o problemă dacă erau civilizați. Atunci am văzut în mod direct cât de neciopliți sunt chinezii, până atunci știam doar din povestirile altora. Vorbeau tare, erau băgăcioși, aruncau pe jos toate ambalajele, nepoliticoși, se înghesuiau să fie primii la urcarea sau coborârea din autobuz sau din barcă, îmbrânceau etc. Efectiv m-au dezgustat teribil și începuse să mă dispere numarul lor uriaș, estimez că peste 70% dintre turiști erau chinezi.

Îmi amintesc că pe Simian Island am urcat la un view point și efectiv nu reușea Marius să îmi facă o poză, treceau încontinuu prin fața camerei fără ca unul să se gândească să se oprească așa cum toți procedăm, așa cum este politicos. Apoi am vrut să fac o poză golfului văzut de sus și de abia am reușit si asta după ce le-am spus de la obraz să se oprească,.

Nu mi-au plăcut zecile, sutele de bărci care porneau, parcă sincronizate, către insule și faptul că odată ajuns acolo golfurile erau ocupate de bărci și nu prea mai aveai unde face baie.

Nu mi-a plăcut plaja centrală din Pantong, era urâtă iar la acel moment neorganizată, îmi amintesc perfect că a fost o dezamăgire. Nu am stat deloc pe ea.

Și nici plaja de la hotel nu ne-a plăcut. Hotelul era într-adevăr minunat, bungalow-ul în care stăteam asemenea. Chiar pe plajă nu stătusem niciodată până atunci. De fapt plaja era frumoasă însă marea, apa...vai. Apa era plină de bolovani in dreptul hotelului și pe o foarte lungă porțiune. Practic nu puteai înota în acea zonă. Era frumoasă, nimic de zis însă când se retragea vedeai de fapt cum arăta fundul mării. Noi când am ajuns era retrasă și ne-a izbit din prima realitatea. În pozele hotelului de pe booking evident că nu vedeai asta. Hotelul avea o piscină frumoasă tare pe care însă nu am folosit-o niciodată. Noi nu ne ducem la mare și nici nu batem atâta drum ca să stăm la piscină, oricât de spectaculoasă ar fi.

Tip and tricks

Viza am luat-o din aeroport, VOA (visa on arrival) și a fost bine că am putut în această variantă, să obții viza din Ambasada Thailandei în România era o adevărată aventură în acea perioadă și dura mult obținerea ei. În prezent românii au scăpat de vizele pentru Thailanda în cazul vacanțelor mai scurte de 60 de zile. Bună treabă!

Hotelul la care am stat se numește Thavorn Beach Village Resort & Spa Phuket.

Ne-am răsfățat și am închiriat varianta Căsuță la Malul Mării pentru 12 nopți pentru care am plătit în jur de 1800 euro, mic dejun inclus. Acum văd ca aceeași variantă de cazare costă de 3 ori mai mult. Hotelul avea și un shuttle bus pe care ni-l punea la dispoziție zilnic în mod gratuit așa că toate serile le petreceam până târziu ìn oraș, fără grija căutării unui taxi.

Hotelul nu era departe de Pantong, cred că la vreo aproximativ 5 km distanță.

Viața de noapte din Patong mișto tare, mi-a plăcut mult. Era o forfotă colorată în continuă mișcare, multe localuri, muzică, veselie, culoare. În fiecare seară eram prezenți în oraș pe Bangla street și nu am ratat în nici una dintre seri masajele thailandeze care erau extrem de ieftine.

Street food-ul era organizat în condiții foarte bune, era curățenie iar oferta de pește și de fructe de mare era foarte diversă și din belșug. Mâncarea în general era foarte ieftină

Plajele cu adevărat spectaculoase erau pe insule dar în excursiile organizate am constatat că era aproape imposibil să te scalzi printre zecile de bărci.

Ambele insule frumoase, apele turcoaz, nisipul fin însă farmecul lor a fost estompat de mulțimea de chinezi, gălăgia și mizeria pe care o lăsau în urmă.

Banii - moneda lor este Baht-ul thailandez. Am găsit și in România să cumpăram bahti, am mai schimbat și pe acolo, am plătit și în dolari, excursiile de exemplu. Dolari am avut la noi, nu euro. Paritatea era mai bună.

Fumatul - erau reguli foarte stricte și puteai fuma doar în locuri special amenajate, existând și amenzi foarte mari. Pe plajă era interzis fumatul. Se putea fuma doar în zonele special amenajate. Citisem că au băgat această interdicție de a se fuma pe plaje deoarece resturile de țigări reprezentau aproximativ 1/3 din totalul deșeurilor colectate de pe unele plaje. Practic, am văzut fumându-se peste tot, inclusiv la terase era permis și la vedere în anul vizitei noastre.

Localnicii sunt oameni faini, serviabili, zâmbăreți, respectuoși și prietenoși.

Siguranța

Nu ne-am simțit vreo secunda în nesiguranță.

Transportul

Nu am închiriat mașină în Thailanda. Și cum aveam autobuz de la hotel care ne ducea și ne aducea din oraș nu am apelat la mijloacele de transport în comun și nici la taxiuri. Am văzut că existau autobuze și am văzut turiști folosind autobuzele.

Vremea a fost închisă și asta nu mi-a plăcut. Am avut ghinion. Deși era o perioadă bună pentru o vacanță acolo, am avut neșansa unor zile nu foarte însorite. Era cald, mai burnița din când în când, o ploaie fină cum nu mai văzusem până atunci, nu era deranjantă, era chiar plăcută. Dar soarele a fost scump la vedere. Și cu toate astea prin nori am reușit să îmi ard foarte tare fața.

Din câte citeam, vremea a devenit o loterie, nu mai ai nicio garanție, nu te mai poți baza pe istoricul ultimilor ani.

Phuket este un haos organizat și o oază de liniște în același timp. Este locul unde poți trece rapid de la agitația vieții de noapte la izolarea totală a unei insule. Tocmai acest contrast te face să te îndrăgostești iremediabil de Țara Zâmbetelor.

În timp ce avionul se ridica deasupra Mării Andaman, mi-am dat seama că Thailanda nu e doar destinație de bifat pe listă, ci este un amestec de arome, apusuri în flăcări, stânci maiestuoase care parcă vor să străpungă cerul, ape azurii și zâmbete care îți rămân sub piele. Nu am plecat cu mâna goală, ci cu promisiunea că mă voi întoarce cândva să-mi regăsesc liniștea pe plajele cu nisip fin și ape azurii.

Și m-am reîntors.

Și o voi mai face.

Pentru că Thailanda este țara de care ne-am îndrăgostit iremediabil și care ne cheamă la ea IAR și IAR.

______

Viața e scurtă și lumea e mare. Fă din viața ta cea mai frumoasă aventura!