top of page

Kuala Lumpur, Mallaca și Batu Caves

beatricealdea8

Updated: May 19, 2024



Kuala Lumpur, tradus ca "orașul noroios", este capitala și cel mai mare oraș al Malaysiei. Este un oraș de tip Alpha. Orașele de tip Alpha sunt orașe care leagă regiunile economice majore de economia mondială. Când am ajuns acolo am înțeles și de ce și-a câștigat acest statut.


În Kuala Lumpur aveam rezervate 5 nopți. Cu greu m-am hotărât ce apartament să aleg. Nu am stat la hotel, am ales un apartament într-unul din nenumăratele blocuri zgârâie nori din KLCC adica din centrul orașului. Grea alegere, blocurile de acolo sunt unele mai fistichii decât altele.

Apartamentele sunt mari, uriașe de-a dreptul iar prețurile sunt rezonabile. Pentru apartamentul închiriat care avea 173 mp, 2 dormitoare, 2 băi, bucătărie și un living uriaș, am plătit pentru 5 nopți în jur de 1900 lei. Dacă împărțim la 2, fiind 2 cupluri, noi și prietenii noștri, înseamnă un cost de 950 lei pentru 5 nopți de familie. Rezonabil, nu?


Kuala Lumpur este al treilea oraș de acest gen pe care îl vizitez, adică un oraș al blocurilor până la nori, însă e primul în care am simțit cum pulsează viața.

Kuala Lumpur este un oraș modern cu un nivel de trai foarte ridicat și totuși mi s-a părut ieftină viața acolo. Zgârâie nori nu găsești doar în centru, găsești și în cartiere mai îndepărtate sau în orașele din jurul capitalei.


Infrastructura


Șoselele sunt impresionante, nu prea vezi gropi, frumos trasate de zici că de abia au terminat să aplice vopseaua, fără gropi sau denivelări. Întâlnești șosele suspendate la tot pasul, pe alocuri se suprapun unele peste altele.

Traficul nu este îngrozitor așa cum întâlnim în capitala noastră. Este aglomerație dar se circulă și nu sunt blocaje.

Este pentru prima oara când am văzut treceri de pietoni în diagonală prin mijlocul intersecțiilor.




Transportul cu mijloacele de transport în comun este foarte bine pus la punct. Ah, au o întreagă rețea de trenuri, metrouri, autobuze. Prin centru trenurile circulă mai mult pe sus, sunt rețele întregi suspendate. Mulți oameni folosesc transportul în comun, cu siguranță acesta este motivul pentru care traficul auto este decent.

Dragilor, asta e soluția și pentru capitala noastră. De lărgit șosele nu mai putem, orașul e vechi, nu putem acum să dărâmăm tot ca să putem construi șosele mai largi. Dar modelul din KL l-am putea copia, am putea găsi zone în care am putea urca tramvaiele sau metroul pe piloni.




Blocurile de locuințe de tipul "zgârie nori" arată mai mult a hoteluri, holurile de la intrare sunt imense, liftul îl poți folosi doar dacă scanezi folosind cardul de acces în apartament. Toate au piscine și spații verzi, unele pe acoperiș iar altele la etaje intermediare în funcție de cât de creativ a fost arhitectul. Au săli de relaxare și săli de gimnastică. Aceste blocuri au fost prevăzute cu parcări la primele etaje, din câte am remarcat au între 5-10 etaje care deservesc parcările, în funcție de numărul de etaje probabil.

Așa arăta parcarea blocurilor de lângă noi.



Iar aceasta era piscina condominiului nostru.

Am aterizat în Kuala Lumpur după prânz. Aeroportul este la aproximativ 70km distanță de KLCC. Aveam un contact al unui taximetrist, o femeie de fapt. Îl culesesem dintr-un grup internațional de călători interesați de plaiurile malaysiene. Aranjasem cu ea încă din Langkawi să ne aștepte în aeroport. Drumul de la aeroport până în centru a costat 150RM, deci în jur de 150 lei. Are o mașină mare, confortabilă și încăpătoare în care au intrat lejer 4 bagaje mari plus încă câteva bagaje mai mici.

Ne-a plăcut mult de ea așa că am hotărât să o folosim și zilele următoare în excursiile pe care intenționam să le facem.

În caz că ajungeți în Kuala Lumpur v-o recomand călduros. O cheamă Fadilah Zakariah, pe scurt Dila. O puteți contacta pe pagina ei de facebook AICI, pe whatsapp la numărul de telefon +60192484709 sau printr-un email trimis la adresa dila3602@gmail.com.

În prima seară am ieșit în oraș să ne plimbăm prin centru despre care vedeam pe hartă că era foarte aproape de noi. Am mers pe mâna google maps și am reușit să parcurgem în mai mult de 30 minute distanța. Ne-a ocolit mult, a înconjurat o groază de clădiri, am obosit până am ajuns la destinație, pentru că Google nu știe scurtăturile. Ulterior am abandonat hărțile electronice, am mers pe intuiție și în maxim 7 minute eram în miezul centrului.

Am bântuit pe străzi câteva ore timp în care ne-am tot minunat de civilizația pe care am găsit-o în KL. Am avut parte și de o ploaie torențială dar scurtă. Eram echipați. A fost singura ploaie de care am avut parte în toată vacanța.

Ce am reușit să vedem în cele 4 zile dedicate orașului și împrejurimilor acestuia?


Obiective


Turnurile Petronas, evident. Încă din prima seara. Erau și foarte aproape de noi, le-am putut privi atât din cameră cât și de câte ori am ieșit în oraș. Sunt spectaculoase datorită înălțimii și au bătut câteva recorduri, sunt cele mai înalte turnuri gemene din lume, au cea mai adâncă fundație și o pasarelă între ele aflată la o înălțime atât de mare încât și aici au atins un record mondial. Practic aceste turnuri reprezintă imaginea KL. Acestea reușesc să împletească trecutul cu viitorul, tradiționalul cu modernismul, un mix arhitectural reușit

Seara vei găsi mulți turiști la poalele lor, răcorindu-se la marginea fântânilor arteziene sau pur și simplu ieșiti la plimbare, pe jos sau cu bicicletele.

La baza turnurilor Petronas găsim un mall uriaș - Suria. Tot aici își au sediul multe companii multinaționale.


Menara Tower este un turn de telecomunicații, al cincilea din lume, după înălțime. Are o înălțime de 421 metri și este construit în vârful unui deal. Cum nu era departe de noi am mers pe jos iar dealul pe care se află poziționat ne-a dat un pic de furcă.

Turnul are 3 locuri care pot fi vizitate, fiecare la alt preț.

Observation Deck (interior) - 276 de metri, se poate admira priveliștea printr-un binoclu sau cu ochiul liber. Aici găsim și un magazin de suveniruri.

Sky Deck (în aer liber) - 300 de metri

Sky Box (cutia de sticlă)


La un etaj deasupra Observation Deck există și un restaurant elegant, Atmosphere 360 Revolving Restaurant.


Noi am ales platforma interioară de la 276 metri. A costat în jur de 50 lei de persoană.

Pentru sky box se stă mult timp la coadă și este îngrămădeală. Pierdeam prea mult timp.

Turnul Menara, la fel ca și cele două clădiri gemene, este un simbol al KL.



Night Food Market

Știam de la taximetrista noastră că sunt 2 locuri faimoase în care se poate mânca bine și ieftin, ambele de tip street food. În primul din cele 2, Jalan Alor Street Food, predomină mâncărurile chinezești, în cel de-al doilea, Khampong Bharu, găsești mâncare malaeziană. Am fost în ambele.


Jalan Alor este o stradă situată în inima KL. Cândva era una dintre străzile roșii ale orașului, loc unde se practica prostituția. Unii spun că și în prezent s-ar mai găsi rămășițe ale vechilor activități. Eu nu le-am remarcat.

De-a lungul anilor, după multe liftinguri, strada a devenit un paradis alimentar.

Odată întrat în Jalan Alor, imaginea orașului se schimbă. Dispar cladirile maiestuoase lăsând locul unor clădiri vechi, unele aparent lăsate în paragină, ușor observabile în spatele restaurantelor care stau de strajă pe ambele părți ale străzii.

În timpul zilei strada nu se remarcă prin multă activitate însă odată cu lăsatul serii strada prinde viață, sute de oameni îi calcă pragul.



Kampong Bharu (satul nou) este o enclavă malay în centrul orașului Kuala Lumpur. A fost înființat în anul 1899 pentru a le permite malayilor să-și păstreze stilul de viață sătesc în interiorul orașului. Evident că aici predomină mâncarea tradițională malaysiană.



În ambele zone se mănâncă bine și ieftin, există o mare diversitate de mâncare, fructe, chiar și dulciuri.

Nu recomand celor obișnuiți să mănânce la restaurante pretențioase.


Vertigo

Într-o altă seară am trecut la extrema cealaltă, de la night market la un local prețios, cocoțat la etajul 59 al unui hotel fițos. Rezervarea am făcut-o din țară cu vreo lună înainte.

Așadar una din cele 5 nopți din Kuala Lumpur am petrecut-o la Vertigo Restaurant&Bar, cocoțați la etajul 59 al hotelului Banyan Tree. Am ales locația pentru view, desigur. Spectaculos, într-adevăr. A fost pentru prima oară când m-am aflat la o așa de mare înălțime într-o clădire. Când liftul a ajuns pe la etajul 30 au început să mi se înfunde urechile. Dar am scăpat repede de senzația neplăcută.


Dacă puteți, măcar o dată în viață trebuie încercată o astfel de experiență.



Magazinele


Am reușit să ajungem și prin mall-uri. Nu excelează foarte mult prin lucruri de calitate dar găsești ce să cumperi dacă ai răbdare. Am fost în două mall-uri iar Marius s-a dus singur în ultima seară în Central Market, un mall mai mult pentru localnici. Cum se apropia anul nou chinezesc, tot orașul era împopoțonat de sărbătoare, inclusiv mall-urile.


Pavilion Mall


Central Market


Din cele 4 zile pline dedicate Kuala Lumpur, două dintre ele le-am petrecut în afara orașului. Am aranjat cu Dila două excursii, una la Batu Caves și apoi la FireFly Tour pe râul Selangor și cea de-a doua la Melaka. Nu mai rețin cât a costat prima excursie dar pentru cea de-a doua la Melaka am platit 700 ringgiti adică aprx.700 lei pentru 4 persoane. La ambele am plecat de dimineață și ne-am întors seara.


Batu Caves

Dacă mergi până acolo cu mașina închiriată vei avea o problemă cu parcarea. Se fac adevărate blocaje acolo. M-am felicitat că de data asta nu am mai închiriat mașină ci am apelat la varianta mașină plus șofer. Intrarea a fost gratuită. Nu știu de ce, citisem că există o taxă de intrare.

Peșterile Batu, un complex de grote calcaroase din Malaysia, sunt una dintre cele mai mari atracții turistice ale țării și reprezintă un loc de pelerinaj pentru hinduși.. Ele sunt denumite după Sungai Batu (râul Batu), care curge în apropiere, și sunt situate la 15 km nord de Kuala Lumpur.

În anul 1891 un lider al comunității hinduse din Malaya (așa se numea atunci regiunea), a construit un templu în interiorul peșterilor.

Anual se desfășoară aici festivalul hindus dedicat lui Murugan. Prima dată a fost sărbătorit în acest loc în anul 1892. Festivalul este un eveniment important care atrage anual sute de mii de pelerini.

O statuie uriașă a lui Murugan, realizată din beton armat și pictată în aur, cu o înălțime de 43 metri se află la baza unui tronson de 272 de trepte. Vizitatorii care urcă treptele sunt frecvent abordați de macacii care cerșesc agresiv mâncare. În vârful treptelor se află intrarea în cea mai mare peșteră, numită Peștera Catedralei sau Peștera Templului.


Firefly tour

Poze cu licurici nu am. Nu avea sens să pun aici poze pe un fond complet negru în care se văd câteva puncte galbene. În schimb pe marginea râului am văzut câteva bărci pescărești frumos colorate.


Sri Shakti Temple

În drum spre Kuala Selangor unde am ieșit pe râu la vânătoare de licurici am trecut pe lângă un templu indian - Sri Shakti Temple situat în Bukit Rotan. Am oprit să-l admirăm de aproape. Femeile nu aveau voie înăuntru așa că l-am privit doar de afară.

Istoria spune că imigranții indieni care au venit în Malaezia pentru a lucra ca muncitori pe moșiile de cauciuc și pentru a participa la dezvoltarea utilităților publice și a infrastructurii au pus bazele acestui templu. Credința hindușilor este că nu ar trebui să locuiască în locuri unde nu există temple, astfel că acești imigranți indieni au construit temple în zonele prin care au trecut, au muncit sau în care s-au stabilit.

Cândva la începutul secolului al XX-lea, imigranții indieni au construit un mic altar din lemn care adăpostea o singură lampă cu ulei ca loc de cult. Așa a luat naștere Templul Sri Shakti din Bukit Rotan. Abia în anul 1970 a început construcția unui templu propriu-zis. Construcția e frumoasă, se vede strădania indienilor de a-și face un lăcaș de cult maiestuos. Templul nu este în oraș ci undeva între orașe, nu departe de marginea drumului.