top of page

Sri Lanka - Țara Verdelui Răsare

beatricealdea8

Updated: Jul 1, 2024


Sri Lanka este de câțiva ani pe lista mea, anul trecut mă hotărâsem că e momentul să o vizităm însă mișcările stradale și instabilitatea politică m-au determinat să amân vizita până se mai liniștesc lucrurile.

Prin iarnă după ce m-am întors din Mexic am început să mă uit după bilete de avion, iarna este momentul căutărilor. Aveam mai multe potențiale destinații și nu eram prea hotărâtă, Sri Lanka, Cuba, Bali sau Vietnam?

Sri Lanka să fie, mi-am zis după ce am citit că lucrurile s-au mai liniștit acolo.

Apoi mi-am dorit să nu mergem singuri, Călin a început să se plictisescă în vacanțele în 3.

Mi-am amintit că am o amică, o fostă colegă de serviciu, mare amatoare de astfel de vacanțe. Am contactat-o și am pus țara la cale. Gata, Sri Lanka să fie! Nici ei nu fuseseră.

Biletele de avion le-am luat de la mijlocul lunii ianuarie și au costat 719 euro de persoană, compania de zbor Qatar Airlines.

Cazări aveam mai multe de data aceasta, am pornit de la ocean și am încheiat vacanța tot la ocean, mijlocul vacanței a fost destinat regiunii centrale a țării, istoriei vechi a țării, mai exact Triunghiului Cultural format din 5 situri incluse în patrimoniul Unesco.


Vacanța am gândit-o de așa manieră încât am urmărit să îmbinăm marea cum muntele, modernul cu tradiționalul și prezentul cu trecutul.


Alegerea cazărilor nu a fost întâmplătoare, am dorit pe lângă stilul european (cazările de la mare) să avem parte și de cazări tradiționale alături de băștinași.


Pentru ultima noapte nu vom avea cazare deoarece avionul decolează la 3 dimineața și prea mai avea sens mai ales că ne-am propus ca toată această zi să străbatem o parte din zonele neacoperite în această vacanță deoarece în această perioadă, din cauza vremii, este recomandată zona de nord- est.



Ce am făcut mai exact în cele 13 zile?


Ziua 1 - Tangalle

Avionul a aterizat la 3 dimineața. Ne-a preluat șoferul și am pornit la drum spre Tangalle, prima locație din cele patru, situată la marginea Oceanului Indian. Am făcut cam 3½h pe drum. Prima oprire a fost în Galle unde am vizitat la ora 6 dimineața fortul.


Fortul Galle face parte din patrimoniul UNESCO. A fost construit de portughezi în secolul al XVI-lea în timpul cuceririlor lor, ulterior a fost fortificat și cucerit de olandezi în secolul al XVII-lea, ulterior fiind cucerit britanici. Orașul vechi din Galle a fost folosit cândva ca port comercial pentru mirodenii și alte bunuri timp de peste 200 de ani.



Următoarea oprire a fost pe malul oceanului în Koggala ca să vedem celebrii "stilt fisherman".


Pescuitul în vârf de băț este una dintre cele mai interesante metode tradiționale de pescuit din Sri Lanka. Pescarii cocoțați în vârf de băț oferă o priveliște unică timp de câteva ore în zori de zi și la asfințit. Îi puteți întâlni de-a lungul coastei sudice în orașe precum Koggala, Kaththaluwa sau Ahangama.


Deși pescarii pe picioroange fac ca activitatea să pară ușoară și confortabilă, pescuitul pe picioroange necesită multă îndemânare și echilibru. Un stâlp vertical cu o bară transversală atașată este încastrat în fundul mării, printre apele puțin adânci.

Bara transversală le permite pescarilor să stea la câțiva metri deasupra apei, provocând umbre minime pe apă și, prin urmare, deranjând puțin sau deloc viața marină.


Următoare oprire a fost la view point-ul Coconat Tree Hill, cel mai instagramabil loc din Mirissa, renumit pentru apusurile senzationale care pot fi surprinse de aici.


La cazare am ajuns dupa ora 12.00 deoarece atunci puteam face checkin-ul. Distanța parcursă de la aeroport până la prima cazare de lângă Tangalle a fost de 260 km. Locația Mandala Villas unde am fost cazați este formată din doar 6 căsuțe aruncate într-o grădină mare pe marginea oceanului. Are restaurant, piscină și un vibe bun. Este departe de oraș și nu se poate ajunge pe jos. O recomand celor care nu doresc să stea în zone agitate, gălăgioase.

Am pierdut ziua pe plaja noastră, o plajă absolut superbă cu nisip auriu. Din păcate nu se putea înota în ocean, erau valuri foarte mari și puternice. Ne-am mulțumit doar cu intratul în apă până la genunchi, destul de periculos și acesta, simțeai că apa are puterea de a te târî în larg. Așa că ne-am retras la piscină lucru care mie nu îmi place dar nu am avut încotro.


Spre după amiază am ieșit să mâncăm.

Ne-am retras la somn destul de devreme, eram frânți. Eu una dormisem doar câteva ore în ultimele 2 zile.


Ziua 2 și 3 petrecută în Tangalle a fost dedicată plajelor, una mai frumoasă decât alta. Atâtea nuanțe de nisip nu am văzut niciodată în același loc, negru, gri, roz, roșu, maro-coniac, auriu deschis sau mai închis. Absolut spectaculos!

Recomand plajele Tangalle Goyambokka și Silent, cea din urmă absolut senzațională.

Goyambokka beach

Goyambokka beach


Ce nu ne-a plăcut a fost faptul că restaurantele și barurile de pe plaje erau închise. Zona aceasta de sud în care se găsește Tangalle, deși cald în iulie-august, este în perioada musonică deci în extra sezon, așa se și explică și agitația oceanului.

Șezlonguri mai găseam pe la localnici însă cu băuturi trebuia să venim la noi. Un șezlong ne-a costat 750 rupee adica cam 2$. Asta ca să vă faceți o idee. Berea la restaurant costa cam peste tot 1000 rupee, apox. 3 dolari. Am schimbat dolarul cu 317-320 rupee. Bere (alcool) nu găsești la supermarket, au magazine speciale de băuturi.


Cât am stat în Tangalle am ajuns din pură întâmplare într-o seară la un restaurant deținut de o familie fermecătoare, oameni extrem de drăguți, serviabili, timizi. Mâncarea era home made, foarte bună, mama era bucătăreasa, o mai ajutau și copiii la gătit și servit.

Recomand această locație celor care ajung în Tangalle, au mâncare foarte bună. Se numește Dream Family. Acum văd și ce review-uri multe și bune au pe Tripadvisor și o bine-meritată notă maximă.


Un alt restaurant la care am mâncat se numea Banyan Tree Restaurant. L-am ales pentru că avea notă mare pe Tripadvisor. Locația într-adevăr deosebită, construită în jurul unui bătrân Banyan Tree crescut la marginea oceanului. Plaja de acolo avea pe alocuri nisipul roz. Însă mâncarea nu ne-a plăcut. Cred ca a fost locul în care am mâncat cel mai prost.


Într-o noapte a plouat vreo oră torențial. Teoretic ai zice că trebuia să se răcorească. Deși erau doar 27 grade celsius ploaia a adus o zăpușeală teribilă, aproape că nu aveai aer să respiri.



În ultima seară din primele 3 zile am stat până târziu pe plajă să admirăm forța valurilor și plaja magnifică. Urmă să părăsim a doua zi oceanul și să ne îndreptăm spre zona muntoasă din centrul țării.


În ziua 4 am părăsit prima cazare și am pornit spre centrul țării unde aveam mai multe obiective istorice de văzut.

Cazarea numărul 2 am avut-o într-un guest house în vârf de munte unde de pe o terasă mare aveai un view minunat asupra orașului Ella și a munților din jur.


Vila e deținută de o familie foarte primitoare. De altfel eu cred că toți localnicii sunt așa.

Pe drum am oprit de două ori, prima dată să vedem ce vând oameni de pe marginea drumului și a doua oară să vedem mai îndeaproape cascada Ravana pe lângă care treceam.

De pe marginea drumului am cumpărat iaurt de bivoliță în vas de lut, bun tare. Un vas mare costa 350 de rupee.


Cànd am coborât la cascadă am realizat că am ajuns în ținutul maimuțelor, erau foarte multe în zona cascadei și apoi le-am întâlnit pe șosea în drumul nostru.



La prânz am ieșit să mâncăm în Ella. Șoferul ne-a recomandat un local, Chill Cafe se numea, el crezând că noi căutăm localuri mai aproape de cele europene. Încă nu ne cunoștea prea bine și ca atare nu știa că noi căutăm localuri tradiționale cât mai autentice. Se mănâncă bine la Chill Cafe, pe toate gusturile, inclusiv meniuri europene găsești.


Apoi am fost să vedem următorul obiectiv de pe lista noastră, Nine Arches Bridge, un pod celebru.

Nine Arches Bridge numit și Podul din Cer este unul dintre cele mai bune exemple de construcție feroviară din epoca colonială din țară. Podul a fost construit în anul 1921 (perioada colonială britanică) din blocuri de ciment și piatră, fără întărituri din fier.


Este situat în Demodara, între gările Ella și Demodara. În timp podul a devenit celebru și datorită lui zona înconjurătoare a cunoscut o creștere constantă a turismului.

Seara nu am mai ieșit în oraș, prânzul târziu a fost suficient.


Ziua 5 a fost dedicată împrejurimilor orașului Ella. Ne propusesem să vedem o plantație de ceai și să urcăm pe Little Adam's Peak.

Asta am și făcut, dimineața am fost la Uva Halpewatte Tea Factory, o fabrică de ceai în vârf de munte înconjurată de plantații de ceai. Frumosă senzație ai în vârf de munte înconjurat de verdele crud al plantațiilor de ceai.


După amiaza am fost la Little Adam's Peak, un vîrf de munte cu o înălțime de 1141 m, munte considerat sacru de către sri-lankezi. Este numit astfel datorită asemănării sale izbitoare cu muntele sacru Adam's Peak (Sri Pada) unde conform tradiției budiste singaleze se află amprenta păstrată și sacră a lui Buddha, amprentă lăsată în timpul uneia dintre vizitele sale în Sri Lanka.

Drumeția până în vârf te poartă prin plantații de ceai pitorești și printre vârfuri de munți. Răsăriturile și apusurile sunt spectaculoase. Eu am ratat apusul pentru că m-am împiedicat ca țiganul la mal, ultima porțiune nu am mai urcat-o așa că am ratat view-ul.


Am dat acolo și peste o tiroliană poziționată între 2 munți. Am fi vrut să de dăm cu tiroliana însă am ajuns prea târziu, nu mai vindeau bilete pentru ziua aceea, se apropia seara. La ora 18.00 se întunecă în Sri Lanka.


Orășelul Ella e pitoresc și plin de turiști. Seara am petrecut-o în oraș, am luat la pas centrul orășelului și am încheiat seara la restaurant unde am mâncat cel mai bun kottu de până atunci.


În ziua 6 am părăsit Ella spre următoarea destinație, Sigiriya. Aici ne-am împărțit, soferul a plecat cu bagajele noastre iar noi am luat trenul. Se zice că nu ai văzut Sri Lanka dacă nu mergi cu trenul prin munți. Biletele de tren le aveam luate cu câteva luni înainte de șoferul nostru. 900 de rupee a costat un bilet la clasa a 3 a cu loc, mai puțin de 3$. Așa am vrut noi să fie, nu clasa întâi pentru că acolo nu se deschid geamurile și nici ușile în timpul mersului. Spre surprinderea noastră, clasa a 3 a fost mult peste așteptările noastre, foarte curat și nou și nici nu era aglomerat. Civilizat!

Așadar cu trenul am mers din Ella până la Nuwara Eliya de unde ne-a preluat șoferul.


În Nuwara Eliya am vizitat doar clădirea poștei, o clădire pitorească desprinsă din trecut.


Din Nuwara Eliya am continuat drumul cu microbuzul iar pe drum am oprit în orașul Kandy unde am vizitat celebra gradină botanică - Royal Botanic Gardens, Peradeniya. Sincer aveam așteptări mari pe care nu le-am atins după turul acesteia.


În Sigiriya unde aveam următoarea cazare am ajuns seara. Ne-am cazat la Lyon Rest în niște căsuțe rustice aruncate într-o gradină cu pomi fructiferi deținută de o familie formată din 5 persoane, bunicii, băiatul și soția lui și fetița lor. Nu am reușit să dibuim singuri intrarea în această grădină pentru că se înserase iar cazarea nu era direct la strada principală ci mai dosită, a trebuit să sunăm proprietarul să ne ghideze.


În ziua 7 am deschis dimineață prima filă de istorie religioasă a țării. Am fost în Dambulla să vizităm Templul de Aur din Dambulla denumit și Anuradhapura Dambulla cave temple, un sit aflat în Patrimoniul Mondial al UNESCO. Acesta a fost primul nostru obiectiv din Triunghiul Cultural. Din cauza faptului că nu poți intra în peșteri decât trecând prin Templul de Aur, aceste două locuri sunt percepute ca un singur întreg.


Templul peșteră este situat la înălțime și în capătul a aproximativ 420 de trepte, unele destul de abrupte, la o altitudine de 350 de metri. Urcarea durează în jur de 15-20 de minute și nu e chiar facilă, unele trepte sunt înalte și necesită un efort mai mare. Înainte de a începe ascensiunea trebuie să cumperi bilete. Acestea se vând la casa de bilete de la poalele muntelui din dreapta Templului de Aur.


Această mănăstire rupestră, cu cele cinci sanctuare ale sale, este cel mai mare, cel mai bine conservat complex de peșteri-temple din Sri Lanka și este unul dintre mai vechi altare budiste. Picturile murale budiste acoperă o suprafață de 2.100 m² și au o importanță deosebită pentru acest popor, la fel ca și cele 157 de statui. Suprafața interioară a uneia dintre cele cinci peșteri este complet acoperită cu picturi rupestre.

Singalezii numesc templul "Rangiri Dambulu Viharaya".


Mi-a plăcut modul în care se aduc ofrande lui Budha. Localnicii se rugau și apoi lăsau la picioarele lui Budha o floare de lotus sau o Lyly flower.


În temple nu se intră încălțat, pantofii îi poți lăsa la intrare contra cost sau îi poți lua cu tine. Trebuie să te descalți încă de la intrarea în curte. Pe jos în curte este granit și am constatat că nu se încinge foarte tare alfel mersul desculț în căldura de acolo ar fi putut fi extrem de neplăcut așa cum am constatat în zilele următoare. Am învățat după experiența cu templele și orașele sacre că șosetele sunt sfinte. La început nu am știut și m-am fript, la propriu.


La coborârea de la templu am întâlnit două maimuțe, mama și copil, foarte expresive și deloc sperioase. Își vedeau de treabă nestingerite de zecile de turiști care treceau pe lângă ele. Mama maimuță își alăpta și strângea în brațe puiuțul.


La prânz, la recomandarea lui Priyanka, șoferul nostru, ne-am dus la un curs de gătit. A costat 15 USD de persoană. Experiența nu s-a rezumat doar la gătit și la mâncat. Excursia a început cu o plimbare cu un car tras de boi.


A continuat cu o plimbare cu barca pe un lac în care se scăldau crocodili, lac de pe care aveai un view frumos asupra Stâncii Leului.


Apoi am ajuns la un popas unde niște femei ne-au gătit și unde am și mâncat.


Ne-am întors de acolo cu tuk tuk-ul. Aproximativ 3 ore a durat această experiență.


După amiază am urcat pe stânca Pidurangala, un view point situat vizavi de faimoasa stâncă Sigiriya Lion Rock. Ca să poțí urca pe această stâncă trebuie să treci printr-un templu cu numele Pidurangala Vihara unde desigur că trebuie plătită intrarea. Și iar descălțarea înainte de a urca în curtea templului. La ieșire, unde începea ascensiunea propriu-zisă, ne-am putut încălța.